53
" La mente rígida vive en un limbo facilista, distorsionado y altamente peligroso, donde la verdad ha sido secuestrada en nombre de alguien o algo. Facilista, porque tapa el Sol con el dedo y se atrinchera en la lógica del dogmatismo, tratando de defender lo indefendible con argumentos simplistas: “Si siempre fue así, por algo es”. Distorsionado, porque los procesos de toma de decisión que producen los sujetos inflexibles están saturados de sesgos y errores cognitivos, de los cuales no suelen estar conscientes. Y peligroso, porque cuando las personas rígidas son confrontadas o “acorraladas” con argumentos sólidos, se vuelven profundamente irascibles, autoritarias e impositivas. "
― Walter Riso , El poder del pensamiento flexible
54
" entrego a la providencia”, diría un estoico. Aceptar lo que vaya a ocurrir es la mejor opción cuando lo que deseo o espero escapa a mi control o ya no depende de mí. La regla es como sigue: si algo depende de ti y vale la pena, lucha, resiste y aguanta hasta donde seas capaz, pero si escapa a tu control y nada puedes hacer al respecto, no persigas ciegamente un imposible: deja que el destino, Dios o lo que sea se hagan cargo del asunto. Aceptar lo peor que pueda ocurrir no es negar el poder de decisión que tienes, sino marcar sus límites y humanizarlo. Podemos llamarlo “modestia adaptativa”: la ocurrencia de un terremoto no depende de ti, lo que depende de ti es tratar de salvarte, escapar y buscar refugio. De manera similar, y siguiendo con los fenómenos naturales, no podrás detener la lluvia pero sí comprarte un enorme y bello paraguas. Dicho de otra forma: la “modestia adaptativa” es comprender hasta dónde deben llegar y se justifican tus esfuerzos. Cuando algún optimista insensato me dice que no hay imposibles, me lo imagino tratando de volar sin ayuda y cayendo de sentón. "
― Walter Riso , Desapegarse sin anestesia: Cómo soltarse de todo aquello que nos quita energía y bienestar
59
" Dacă în rândul femeilor depresia este cauzată de lipsa de iubire (aceasta este logica), în cazul bărbaților ea se datorează falimentului și pagubelor financiare. Pentru mulți dintre oamenii de afaceri pierderea soției are aceeași însemnătate cu pierderea companiei. În timp ce femeile obișnuiesc să fie competitive una cu alta mai curând pentru ceea ce sunt, majoritatea bărbaților rivalizează pentru ceea ce posedă. Desigur, există și excepții, însă tendința este clară: dacă vrem ca un coleg să se îngălbenească de invidie, nu ne rămâne decât să menționăm, fără a-i acorda totuși prea mare importanță, o ingenioasă investiție în dolari. Invidia îl poate nimici. Nici măcar posedarea vreunui talent special (sportiv, științific, muzical) nu ar fi în stare să producă un asemenea efect: în rândul bărbaților virtuozitatea este admirată și respectată, însă rareori invidiată. Deși ar trebui să suprimăm concurența dintre persoane, dacă aceasta este totuși necesară, atunci ar trebui să preferăm să concurăm prin ceea ce suntem, nu prin ceea ce posedăm.
Emanciparea femeii și intrarea acesteia în câmpul muncii au dat naștere unei noi tipologii pe fondul acestei opoziții dintre competitivitate și posesiune: femeia de succes în afaceri. Pentru bărbatul instabil, succesul financiar al perechii sale constituie un adevărat blestem. Unii preferă să fie săraci decât să depindă financiar de parteneră. Alții tind să o eclipseze, să îi pună bețe în roate și/ori să îi disprețuiască meritele, încercând astfel să compenseze cumva lezarea stimei de sine. "
― Walter Riso ,
