144
" Trist cântec de leagăn. Imnurile
buddhiste despre Sai no Kawara, în orășelul meu natal, în
copilărie. Chiar dacă Shide no yama nu are pante blânde la
poale pentru drumurile sale, pe lumea asta așa ceva există. Sai
no Kawara. Copii fragezi de doi sau trei ani, de patru-cinci, chiar până în zece ani, știu toți bine locul acesta. Chiar dacă ziua se
amuză fiecare de unul singur, la vremea când soarele apune,
diavolii din infern se arată… Dau roată peste tot la est și la vest,
se împiedică de pietre și de rădăcinile copacilor, cu mâinile și
picioarele mânjite în valul de sânge, chiar atunci când, plângând
întruna, acele suflete de copii sunt gata să adoarmă pe așternutul
de nisip cu pernă de piatră. E un cântec atât de candid! Copiii
mici o știu, adulții nu le-o înțeleg, acea singurătate! "
― Yasunari Kawabata , The Dancing Girl of Izu and Other Stories
146
" Trandafir. Tu, floare de trandafir a cărei vedere te duce cu gândul
la dragostea dintre fete, floare ipocrită, tu, floare tăcută, dacă ai fi
o fată frumoasă, ziua te-aș ține de mână, noaptea am dormi
împreună, noaptea am dormi împreună… Oare la ce s-o fi gândit
bunica în timp ce-și adormea nepoata cu un astfel de cântec?
Spre deosebire de băieți, fetelor le place și după ce se fac mari să
se țină de mână sau să doarmă împreună. Copii. Animale de
companie. „încă abia”, a zis, asta e, domnișoara își iubește
câinele. Ca o mamă. O fecioară, mamă a unui câine, ce frumos, ce
singurătate! "
― Yasunari Kawabata , The Dancing Girl of Izu and Other Stories
147
" В дъното на огледалото, в заден план, една след друга се нижеха отразени картини от нощния пейзаж, подобно на двоен кадър в някакъв филм, но с тази разлика, че тук между действащите лица и фона нямаше никаква връзка. Призрачната илюзорност на човешките образи и неясният сумрачен поток на нощния пейзаж се сливаха в едно и с това създаваха мистичния свят на символиката. Това чувство беше толкова силно, че Шимамура потрепна, когато върху лицето на девойката изведнъж светна пламъче, запалено някъде в долината.
Небето над далечните планини все още бе огряно от вечерното зарево, а бягащият в прозореца вечерен пейзаж продължаваше да пази своите неуспели да се разтопят в здрача очертания. Цветовете бяха изчезнали. Всичко наоколо — и планините, и полетата изглеждаха някак си пусти, обикновени и лишени от всякакви характерни особености, което пораждаше усещането за напрежение и вълнение. И все пак истинската причина за преживяването беше появилото се върху прозореца лице на момичето. Тъй като вечерният пейзаж непрестанно заобикаляше образа на отразеното в прозореца момиче, неговото лице изглеждаше прозрачно. Картините зад прозореца преминаваха през неговия образ, а не някъде отзад и с това засилваха тази илюзия. "
― Yasunari Kawabata , Snow Country
148
" „După spusele soțului meu, nu există mascul mai
fericit decât bărbatul, și o repetă adesea. Doar la om femeia are și
înfățișarea, și glasul mai frumoase decât ale bărbatului. Cu toate
că invariabil cel care face curte este masculul, dansând ca
păianjenul care prinde muște sau precum curcanul, cântând ca
suzumushi45 sau precum canarul, împodobindu-se ca păunul,
exalând parfumuri ca moscul sau mangusta, doar la rasa umană
femeia, pe deasupra mergând până la a folosi diversele modalități
ale animalelor de a obține dragostea, e cea care face curte
bărbatului. Faptul că cerul tiranizează masculul pare a fi regula
în lumea ființelor vii. Iar motivul pentru care femela poate trăi
disprețuind masculul îl constituie puii. Natura protejează mama.
Ca urmare, femeile, refuzând să nască copii, pot să se răzbune pe
natură, care le-a tratat doar pe ele ca pe niște fiice vitrege,
glumește soțul meu, eu îi spun însă că ființa cea mai conștientă
de faptul că trăiește pentru descendenți este omul, dar și cel care
știe cel mai clar că nu trăiește pentru urmași este tot omul, iar
dacă îți dai seama de asta, ele sunt două lucruri pentru care sigur
vei primi pedeapsa divină. Religia și artele se nasc toate din
concepția că omul nu trăiește pentru descendența sa. Și ideea de
a încerca să obții copii pe cale artificială, așa ca tine, e un fel de
aspirație către lumea de dinainte de crearea vieții. Drumul științei
cotește către fluviul de gheață al morții. La fel ca mișcarea
Pământului, și timpul desenează un cerc! "
― Yasunari Kawabata , The Dancing Girl of Izu and Other Stories
150
" Само преди три часа Шимамура, скучаейки, беше се загледал в показалеца на лявата си ръка, свиваше го и го разгъваше. В крайна сметка сега единствено пръстите му помнеха добре жената, при която отиваше. За него самия тя се беше превърнала в нещо неопределено, нещо, което вече не можеше ясно да си представи. И само пръстите, незабравили женската топлина, се стремяха към нея. Учуден от мислите си, той вдигна ръка към очите си, а след туй започна да чертае с пръст по запотения прозорец. "
― Yasunari Kawabata , Snow Country
