" „După spusele soțului meu, nu există mascul mai
fericit decât bărbatul, și o repetă adesea. Doar la om femeia are și
înfățișarea, și glasul mai frumoase decât ale bărbatului. Cu toate
că invariabil cel care face curte este masculul, dansând ca
păianjenul care prinde muște sau precum curcanul, cântând ca
suzumushi45 sau precum canarul, împodobindu-se ca păunul,
exalând parfumuri ca moscul sau mangusta, doar la rasa umană
femeia, pe deasupra mergând până la a folosi diversele modalități
ale animalelor de a obține dragostea, e cea care face curte
bărbatului. Faptul că cerul tiranizează masculul pare a fi regula
în lumea ființelor vii. Iar motivul pentru care femela poate trăi
disprețuind masculul îl constituie puii. Natura protejează mama.
Ca urmare, femeile, refuzând să nască copii, pot să se răzbune pe
natură, care le-a tratat doar pe ele ca pe niște fiice vitrege,
glumește soțul meu, eu îi spun însă că ființa cea mai conștientă
de faptul că trăiește pentru descendenți este omul, dar și cel care
știe cel mai clar că nu trăiește pentru urmași este tot omul, iar
dacă îți dai seama de asta, ele sunt două lucruri pentru care sigur
vei primi pedeapsa divină. Religia și artele se nasc toate din
concepția că omul nu trăiește pentru descendența sa. Și ideea de
a încerca să obții copii pe cale artificială, așa ca tine, e un fel de
aspirație către lumea de dinainte de crearea vieții. Drumul științei
cotește către fluviul de gheață al morții. La fel ca mișcarea
Pământului, și timpul desenează un cerc! "
― Yasunari Kawabata , The Dancing Girl of Izu and Other Stories