" Trist cântec de leagăn. Imnurile
buddhiste despre Sai no Kawara, în orășelul meu natal, în
copilărie. Chiar dacă Shide no yama nu are pante blânde la
poale pentru drumurile sale, pe lumea asta așa ceva există. Sai
no Kawara. Copii fragezi de doi sau trei ani, de patru-cinci, chiar până în zece ani, știu toți bine locul acesta. Chiar dacă ziua se
amuză fiecare de unul singur, la vremea când soarele apune,
diavolii din infern se arată… Dau roată peste tot la est și la vest,
se împiedică de pietre și de rădăcinile copacilor, cu mâinile și
picioarele mânjite în valul de sânge, chiar atunci când, plângând
întruna, acele suflete de copii sunt gata să adoarmă pe așternutul
de nisip cu pernă de piatră. E un cântec atât de candid! Copiii
mici o știu, adulții nu le-o înțeleg, acea singurătate! "

― Yasunari Kawabata , The Dancing Girl of Izu and Other Stories