103
" Herkesin sadece yemek yemek ve para kazanmakla,eğlenmek ve emir vermekle ilgilendiği bir dünyada ara sıra birisinin çıkıp şeylerin görünümünü tazelemesi, olağan şeylerin olağanüstülüğünü, banallikteki gizemi, çöpteki güzelliği hissettirmesi gerekir. Fikir ve gelenek kölelerinden, asalak ve yapmacık ukalalardan, eski efsaneleri anlatan vaazcılardan, ahlaki ve mistik hapishanelerin tutsaklarından, tüm eski sosyal normların ve tüm ortak noktaların inatçı papağanlarından oluşan çok geniş ve çok güçlü bir katmanın ortasında, bir gece uyandırıcısına, bir saf zeka gardiyanına, kaslı bir kazmacıya; meydan ışıklarına, yeniden kazanılmış özgürlük ağaçlarına, gelecekteki yapılara yer açmak adına yakan ve yıkan iyi niyetli bir yangıncıya gerek duyulur. "
― Giovanni Papini , Un uomo finito
104
" Cartea aceasta nu e o carte scrisă cu bună-credinţă. Este o carte plină de patimă şi, de aceea, nedreaptă - o carte inegală, parţială, fără scrupule, violentă, contradictorie, insolentă, ca toate cărţile celor ce iubesc şi urăsc, fără să le fie ruşine nici de iubirile nici de urile lor. Îmi permit să fiu cinic, întrucît cred că această carte, spre deosebire de atîtea altele pline de întelepciune şi amabilitate, este o operă plină de viaţă. "
― Giovanni Papini , Amurgul filozofilor
105
" Cât timp așteaptă ceva din partea universului, omul e un negustor care umblă să primească, care schimbă bani și face troc, și se înfurie când dă greș, și se sinucide când nu i se dă ce e al lui, dacă polițele nu-i sunt plătite, dacă încasările sunt mai mici decât cheltuielile. Dar omul care a renunțat la orice rasplată, care lucrează pentru ceea ce e sortit pieirii știind ca totul va pieri, acela e singurul om vrednic, cu adevărat vrednic de a locui împacat in acest univers. El singur e nobil in fața samsarilor care-l înconjoară, chiar dacă aceștia au scris pe firmele pravăliilor lor numele cele mai pure, mai ideale, mai metafizice. "
― Giovanni Papini , Un uomo finito
107
" Ca filozof poate că este mare, dar ca om, Kant este in mod cert un burghez onest şi ordonat. Toată filozofia lui se află închisă în aceste trei cuvinte, asupra cărora vă rog să meditati. Amintiţi-vă că este critic şi moralist, adică onest în cunoaştere şi actiune - matematic şi scolastic, adică omul ordinii in materia şi forma doctrinei sale. Dacă din onestitate intelectuală doboară dovezile teologice ale existentei lui Dumnezeu şi ale libertăţii, din onestitate socială restabileşte credinţa în amîndouă. Este consecvent temperamentului său chiar şi în contradicţiile sale vizibile. Spuneam că e un burghez, adică un om mediocru. Nici tatăl lui care a fost şelar, nici mama pietistă, nici micul orăşel prusac nu-i puteau trezi gustul pentru grandios. Nu vede altă salvare decît în morala creştină şi in mecanica lui Newton. Viata lui e măruntă, închisă, săracă, viata unui profesor zelos care face treizeci de ore de curs pe săptămînă şi primeşte 1490 de taleri pe an. În afara filozofiei este un filistin perfect care bea seara bere cu negustorii, rîzînd de întîmplările din cursul zilei şi calculează cîte uncii trebuie să mănînce şi cîte minute trebuie să se plimbe. Trupul său nu era nici el frumos; mărunt şi neînsemnat, aducînd putin a mai maimuţă, nu era făcut nici pentru a seduce inimi, nici pentru a adopta poze teatrale. I-a lipsit totul ca să devină un om interesant; pînă şi persecuţiile celor de la putere sau aventurile conjugale. De primele a scăpat prin tăcere, iar de celelalte prin celibat. Aşa încît legenda sa biografica se tese din istorioara cu burghezii care-şi potriveau ceasurile după plimbările sale şi din cea cu nasturele elevului. Omul acesta care vorbeşte despre tot, are nişte lacune fantastice, care-i dovedesc spiritul mic burghez. Vorbeşte despre artă şi estetică şi nu-l cunoaşte pe Shakespeare, nu a vizitat niciodată o galerie de tablouri, iar muzica sa preferată este cea a fanfarei militare. Ţine cursuri de geografie şi nu s-a îndepărtat mai mult de zece mile de Konigsberg; pune un mare pret pe sentimente şi refuză timp de multi ani orice relatie cu sărmanele lui surori. În schimb este de o moralitate rigidă şi de o ordine pedantă: nici o remuşcare în conştiinţa sa şi nici un lucru nelalocul lui în casa sa. Nu găsesc altceva la fel de puternic ca mania moralitătii şi a ordinii, decît orgoliul. Îi plăcea să se compare cu Copernic, aşteptînd ca admiratorii să-I numească un nou Cristos sau un nou Socrate, dar citea cu neplăcere cărţile altora şi asculta cu acelaşi sentiment obiecţiile aduse alor sale. Orgoliul acesta explică o caracteristică a doctrinei, respectiv transpozilia de la divin la uman, notată deja de Fonsegrive. E un gest frumos să-i dai omului ceea ce omul i-a dat lui Dumnezeu şi Kant l-a făcut. Aproape aş spune că este lucrul cel mai frumos din viata şi din filozofia sa. "
― Giovanni Papini , Amurgul filozofilor
117
" Ve o hastalık,ey Hamlet,o korkunç hastalık belki düşünce, belki içe bakış değil midir?Yoksa sen,yapmak yerine,yapmak istemediklerini ve yapmak zorunda olduklarını düşünen o adamlar familyasının hüzünlü kahramanı değil misin? Yoksa sen kelimeleri, ki onlar dişidir,eylemlere,ki onlar erkektir,tercih eden o yorgun ve kadınsı ruhlardan değil misin? "
― Giovanni Papini , Concerto Fantastico