" Se poate observa cu uşurinţă că este un proces intentat filozofiei, un efort de a-i demonstra vanitatea, vacuitatea şi ridicolul. Am urmărit lichidarea generală a acestui avorton echivoc al spiritului uman, a acestui monstru cu sex dubios ce nu vrea să fie nici ştiinţă, nici artă, şi e un amestec din amîndouă, fără a reuşi să fie un instrument de acţiune şi de cucerire. În acest sens, cartea mea ar putea fi programul unei generaţii animate de o anume bunăvoinţă: asasinarea unei fiinţe inutile în vederea pregătirii unor forme de activitate mentală mai demne de cei ce se autointitulează pompos regii creaţiunii. "

― Giovanni Papini , Amurgul filozofilor