Amurgul filozofilor QUOTES

1 " Hegel, marele mag din Suabia, a implinit minunea pe care nici un Merlin n-o încercase vreodata,a făcut să devină reală marea aspiratie a romanticilor. Novalis visa o poezie care să nu spună nimic;- Hegel a construit o întreagă filozofie care nu semnifică nimic. "

― Giovanni Papini , Amurgul filozofilor

2 " Cartea aceasta nu e o carte scrisă cu bună-credinţă. Este o carte plină de patimă şi, de aceea, nedreaptă - o carte inegală, parţială, fără scrupule, violentă, contradictorie, insolentă, ca toate cărţile celor ce iubesc şi urăsc, fără să le fie ruşine nici de iubirile nici de urile lor. Îmi permit să fiu cinic, întrucît cred că această carte, spre deosebire de atîtea altele pline de întelepciune şi amabilitate, este o operă plină de viaţă. "

― Giovanni Papini , Amurgul filozofilor

3 " Se poate observa cu uşurinţă că este un proces intentat filozofiei, un efort de a-i demonstra vanitatea, vacuitatea şi ridicolul. Am urmărit lichidarea generală a acestui avorton echivoc al spiritului uman, a acestui monstru cu sex dubios ce nu vrea să fie nici ştiinţă, nici artă, şi e un amestec din amîndouă, fără a reuşi să fie un instrument de acţiune şi de cucerire. În acest sens, cartea mea ar putea fi programul unei generaţii animate de o anume bunăvoinţă: asasinarea unei fiinţe inutile în vederea pregătirii unor forme de activitate mentală mai demne de cei ce se autointitulează pompos regii creaţiunii. "

― Giovanni Papini , Amurgul filozofilor

4 " Ca filozof poate că este mare, dar ca om, Kant este in mod cert un burghez onest şi ordonat. Toată filozofia lui se află închisă în aceste trei cuvinte, asupra cărora vă rog să meditati. Amintiţi-vă că este critic şi moralist, adică onest în cunoaştere şi actiune - matematic şi scolastic, adică omul ordinii in materia şi forma doctrinei sale. Dacă din onestitate intelectuală doboară dovezile teologice ale existentei lui Dumnezeu şi ale libertăţii, din onestitate socială restabileşte credinţa în amîndouă. Este consecvent temperamentului său chiar şi în contradicţiile sale vizibile. Spuneam că e un burghez, adică un om mediocru. Nici tatăl lui care a fost şelar, nici mama pietistă, nici micul orăşel prusac nu-i puteau trezi gustul pentru grandios. Nu vede altă salvare decît în morala creştină şi in mecanica lui Newton. Viata lui e măruntă, închisă, săracă, viata unui profesor zelos care face treizeci de ore de curs pe săptămînă şi primeşte 1490 de taleri pe an. În afara filozofiei este un filistin perfect care bea seara bere cu negustorii, rîzînd de întîmplările din cursul zilei şi calculează cîte uncii trebuie să mănînce şi cîte minute trebuie să se plimbe. Trupul său nu era nici el frumos; mărunt şi neînsemnat, aducînd putin a mai maimuţă, nu era făcut nici pentru a seduce inimi, nici pentru a adopta poze teatrale. I-a lipsit totul ca să devină un om interesant; pînă şi persecuţiile celor de la putere sau aventurile conjugale. De primele a scăpat prin tăcere, iar de celelalte prin celibat. Aşa încît legenda sa biografica se tese din istorioara cu burghezii care-şi potriveau ceasurile după plimbările sale şi din cea cu nasturele elevului. Omul acesta care vorbeşte despre tot, are nişte lacune fantastice, care-i dovedesc spiritul mic burghez. Vorbeşte despre artă şi estetică şi nu-l cunoaşte pe Shakespeare, nu a vizitat niciodată o galerie de tablouri, iar muzica sa preferată este cea a fanfarei militare. Ţine cursuri de geografie şi nu s-a îndepărtat mai mult de zece mile de Konigsberg; pune un mare pret pe sentimente şi refuză timp de multi ani orice relatie cu sărmanele lui surori. În schimb este de o moralitate rigidă şi de o ordine pedantă: nici o remuşcare în conştiinţa sa şi nici un lucru nelalocul lui în casa sa. Nu găsesc altceva la fel de puternic ca mania moralitătii şi a ordinii, decît orgoliul. Îi plăcea să se compare cu Copernic, aşteptînd ca admiratorii să-I numească un nou Cristos sau un nou Socrate, dar citea cu neplăcere cărţile altora şi asculta cu acelaşi sentiment obiecţiile aduse alor sale. Orgoliul acesta explică o caracteristică a doctrinei, respectiv transpozilia de la divin la uman, notată deja de Fonsegrive. E un gest frumos să-i dai omului ceea ce omul i-a dat lui Dumnezeu şi Kant l-a făcut. Aproape aş spune că este lucrul cel mai frumos din viata şi din filozofia sa. "

― Giovanni Papini , Amurgul filozofilor