44
" Te intorci in orasul dezgustului modernist, unde slutenia caselor noi nu e poleita decat de calitatea geamurilor mari, de cristal. Cativa metri patrati din geamurile acestea, cateva sute de metri patrati ar salva picturile exterioare ale bisericutelor noastre. Dar n-am mai avut cristal si pentru ele. Si va ganditi, oare, in noiembrie, cand bate vantul, cu ploaia de miazanoapte, va ganditi voi, asa cum stati indaratul gemaurilor voastre de cristal, la mesele voastre de bridge, va ganditi ca moare cate un sfant pe peretii bisericutelor din Bucovina? Daca ar exista un Savonarola al artei, ar arunca cu pietre in geamurile voastre de cristal! In fiecare toamna moare cate un sfant. Nu, nu e simpla nepasare si nepricepere. Privim manastirile si nu mai intelegem ca acolo e duh al istoriei, sete de putere. Privim si nu crestem, nu indraznim. Iar sfintii ne mor pe pereti si in suflete, pentru ca nu indraznim. "
― Constantin Noica , Pagini despre sufletul românesc
49
" E sentimentul cel mai caracteristic al omului contemporan
necesitatea aceasta de a se popula. Am crezut şi
eu că trebuie să trăim printre fantome, dar n-am propus
niciodată fantomele imaginaţei, ci fantomele stricte ale
spiritului. Uitaţi-vă la fiecare om care rămâne astăzi singur,
vedeţi panica de care este deodată cuprins şi apoi
dezordinea în care cade, dezordine peste care stăpâneşte,
regină, imaginaţia confuză.
Păcatul faţă de omenia noastră, care ar fi trebuit să fie
omenie prin exces de luciditate, se dovedeşte a fi astăzi
exces de imaginaţie. Nimeni, desigur, nu are dreptul să
condamne arta şi nobilele ei funcţiuni; dar abuzul acesta de ficţiuni şi de fantastic, chinuirea spiritului cu balauri şi cu
toţi monştrii apocalipsului n-au servit, poate, la nimic. Ne-ar
servi de infinit mai multe ori singurătatea şi ieşirea din
turmă. Valoarea cea mai înaltă de care am avut parte în
turmă a fost spiritul cinematografic, vizionar şi ficţionalist.
Între atâtea imagini, omul devine şi el o imagine, şi se îneacă. "
― Constantin Noica , Mathesis sau bucuriile simple
53
" E adevărat,o fată e totul la 18 ani.Ştie şi înţelege totul.Lupta ei va fi de aici înainte să nu se piardă.Şi aşa cum cum se va crispa să nu-şi piardă tinereţea,tot aşa se va strădui,prin cultură,experienţă sau memorie,să ştie tot atât cât ştia,dintr-odată, atunci.Recunosc,e într-un sens mai interesantă.Dar numai într-un sens.Căci ea n-are viitor,iar dacă iubeşti viitorul,tânărul e mai interesant. "
― Constantin Noica , Jurnal filozofic
56
" La urma urmelor toți cei activi lucrează pentru astfel de oameni, spre a-i susține pe ei. Și cum oare, o treime din umanitate - căci atâția vor fi în curând cei intrați în feeria îmbătrânirii - treimea cea mai învățată de ani, cea mai încercată și luminată de viață, să reprezinte ea partea decrepită a umanității? Dar este o ofensă pentru om, pentru spirit, pentru marele creator, sau pentru natură. Să nu crească oare nimic în noi, de-a lungul vieții, iar creșterea omului să fie doar a dinților, a celulelor, a scheletului?
Dar acum, abia, tot ce s-a acumulat de-a lungul anilor poate rodi cu adevărat. Dacă este drept că, în planul creației științifice, prima parte a vieții poate fi mai fructuoasă, căci îți trebuie o acuitate, o atenție și o energie a spiritului care țin aproape de animalitate la fel de mult ca de spirit (câtă bună animalitate nu-i trebuie unui matematician ori fizician, ca să-și facă descoperirile), în schimb pentru lumea valorilor și cultura umanistă, partea a doua a vieții este cea cu adevărat creatoare. Nu numai bărbaților dar chiar femeilor, partea a doua a vieții, cu eliberarea ei de natură, le creează marile prilejuri ale spiritului. Ce ar fi umanitatea fără înțelepciunea ei? Ce este ea astăzi, fără această înțelepciune? Căci poate de aceea este atât de multă nesiguranță în reușitele de astăzi, pentru că umanitatea n-a avut îndeajuns, în trecut, prilejul bunei îmbătrâniri. Oamenii se stingeau prea tineri.
Ceva nesperat se oferă umanității, o maturizare prin ani, cae să dea lumii sensuri, nu numai cunoștințe, cum a dat lumea prea tânără de până acum; sau care să dea sensuri tocmai acestor cunoștințe, venite cu feeria dar și cu explozia lor poate prematur peste o lume încă tânără. Suntem în ceasul în care toate exploziile pot să se producă; dacă însă vom ști să găsim o fericită imploziune în îmbătrânire, omul și spiritul vor jubila în lume. "
― Constantin Noica , Șase maladii ale spiritului contemporan
