2
" Într-o aşa serioasă măsură mi se pare de negîndită viaţa, încît dacă m-aş gîndi efectiv ce să răspund la o întrebare uzuală ca: "ce mai faci?" aş constata că întrebarea aceasta e printre cele mai grele cu putinţă. Căci „fac“ o mie de lucruri: aş putea să spun că gîndesc, că sînt bine, că gîndesc ceva, că gîndesc altceva, că am fost pe stradă, că nu fac nimic. Ce să spun? Care e lucrul pe care trebuie să-l spun celui care mă întreabă? Şi nu numai atît. Care e lucrul pe care trebuie să i-l spun lui, acum?
Şi mai mult: ce trebuie să-i spun lui,acum, despre mine?Aşadar ar trebui să respect mai multe serii de adevăruri:
a) adevărul lucrului, să aleg, adică, un lucru dintre cele o mie pe care le-am făcut realmente;
b) să aleg adevărat pentru cel care mă întreabă, adică să aleg unul dintre lucrurile acelea care privesc raporturile mele cu el;
c) să aleg un lucru adevărat pentru clipa de faţă, pentru ceea ce se întîmplă acum între el şi mine;
d) să fie totuşi un lucru al meu.Şi credeţi că astea sînt singurele adevăruri de respectat? Atunci ce să-i răspund? Mă cuprinde o panică, panica mea formală… "
― Constantin Noica , Mathesis sau bucuriile simple
7
" E sentimentul cel mai caracteristic al omului contemporan
necesitatea aceasta de a se popula. Am crezut şi
eu că trebuie să trăim printre fantome, dar n-am propus
niciodată fantomele imaginaţei, ci fantomele stricte ale
spiritului. Uitaţi-vă la fiecare om care rămâne astăzi singur,
vedeţi panica de care este deodată cuprins şi apoi
dezordinea în care cade, dezordine peste care stăpâneşte,
regină, imaginaţia confuză.
Păcatul faţă de omenia noastră, care ar fi trebuit să fie
omenie prin exces de luciditate, se dovedeşte a fi astăzi
exces de imaginaţie. Nimeni, desigur, nu are dreptul să
condamne arta şi nobilele ei funcţiuni; dar abuzul acesta de ficţiuni şi de fantastic, chinuirea spiritului cu balauri şi cu
toţi monştrii apocalipsului n-au servit, poate, la nimic. Ne-ar
servi de infinit mai multe ori singurătatea şi ieşirea din
turmă. Valoarea cea mai înaltă de care am avut parte în
turmă a fost spiritul cinematografic, vizionar şi ficţionalist.
Între atâtea imagini, omul devine şi el o imagine, şi se îneacă. "
― Constantin Noica , Mathesis sau bucuriile simple
