2
" La verdad es que en México hay un país secreto, que no se anuncia, que sólo la tradición conoce y reconoce. Allí se gestan, y se continúan, la cocina, las leyendas, las memorias, los diálogos, todo lo que desaparece, evaporado, apenas lo proclama la luz neón. "
― Carlos Fuentes , Diana: The Goddess Who Hunts Alone
13
" Toti formam triunghiuri, i-am zis. O pereche e doar un triunghi incomplet, un unghi solitar, o figura trunchiata. Norman Mailer a scris ca perechea moderna e formata dintr-un barbat, o femeie si un psihiatru. Spune-mi ce crezi despre ideea mea: toti formam triunghiuri. Ne ramane doar sa descoperim care sunt. Care?
- Ei bine, tu si cu mine si cu sotia ta suntem unul. Sotul meu tu si cu mine suntem altul. Asta e prea evident. Trebuie sa fie altceva mai excitant, mai secret... M-a privit ca si cum s-ar fi stapanit, ca si cum i-ar fi placut ideea mea, dar in acelasi timp ar fi respins-o deocamdata... Si am simtit (ori asa am vrut sa-mi inchipui) ca lucrurile nu se lamurisera cu totul, ca era ceva excitant in ideea de a avea, fiecare, amantul sau, dar ca era ceva mult mai ispititor in a imparti chiar acelasi asternut cu o a treia persoana, barbat sau femeie, nu conta. Sau alternand, o femeie pentru ea si pentru mine intr-o noapte, un barbat pentru amandoi, in alta... Ne aflam in perioada romantica. Am revenit rapid la plenitudinea perechii pe care o formam fara nevoia de completari. Si ne-am intors, mai departe, dar in urma, la un sentiment adorabil pe care ea l-a exprimat.
- Ma intristeaza ideea perechilor care se pierd.
- Nu te inteleg.
- Cum nu, perechile care ar fi putut sa fie, dar nu au reusit, les couples qui se ratent, cuplurile care se rateaza, intelegi, cei care trec unul pe langa altul ca niste vapoare in noapte. Asta ma mahneste tare mult. Iti dai seama cat de des se intampla asa ceva, cu ce frecventa?
- Tot timpul, i-am spus, mangaind-o pe crestetul capului sprijinit de pieptuil meu. E foarte normal.
- Ce fericiti suntem, iubitul meu, ce norocosi...
- Desole, dar suntem destul de normali.
- Desole. "
― Carlos Fuentes , Diana: The Goddess Who Hunts Alone
14
" Aveam un gust de piersica in gura. Recunosc ca pana in acea noapte habar nu aveam despre unguentele vaginale cu gust de fructe. Aveam sa descopar, in noptile urmatoare, gusturi de capsune, ananas, portocala, care imi aminteau de inghetatele pe care, copil fiind, imi placea sa le ling intr-o cofetarie minunata din orasul numit La Salamanca, unde fructele mexicane, atat de deosebite, erau transformate in inghetate subtile, vaporoase, aduse la perfectiune in momentul contactului cu limba si cerul gurii noastre, revarsandu-si desavarsirea in clipa in care se evaporau. Mi-o inchipuiam pe Diana cu gusturile copilariei mele in vagin - mamey, guayaba, zapote, guanabana, mango... Ea stia sa se foloseasca admirabil, iar pentru mine, din acel moment, imaginabil de un produs comercial excentric, crema vaginala cu gust de fructe... In schimb, imaginatia mea ramanea neputincioasa cand era vorba despre lenjeria intima pe care o avea in dulapurile de la hotel. Nici nu incerc sa o descriu. Era de nedescris. Era o incitare, un prinos, o nebunie. Calitatea dantelelor si a matasurilor, felul in care se combinau, se deschideau si se inchideau, aratau si ascundeau, imitau si transformau, apareau si dispareau, contrastau de minune cu acea simplitata razboinica, androgina, pe care o stiam: Diana, sfanta luptatoare. Doar o privire aruncata asupra acelor sertare (fiindca ceva ma oprea sa le ating continutul, sa ma delectez cu textura lor) te lasa sa intrevezi, si sa atingi, si sa te bucuri pe dinauntru cu ceea ce se putea ascunde dincolo de astfel de frenezii. Ce miracol: o fata imbracata cu bluza si pantaloni albastri; iar sub aceasta infatisare populara, intimtiatile unei zeite. Care? "
― Carlos Fuentes , Diana: The Goddess Who Hunts Alone
