" Aveam un gust de piersica in gura. Recunosc ca pana in acea noapte habar nu aveam despre unguentele vaginale cu gust de fructe. Aveam sa descopar, in noptile urmatoare, gusturi de capsune, ananas, portocala, care imi aminteau de inghetatele pe care, copil fiind, imi placea sa le ling intr-o cofetarie minunata din orasul numit La Salamanca, unde fructele mexicane, atat de deosebite, erau transformate in inghetate subtile, vaporoase, aduse la perfectiune in momentul contactului cu limba si cerul gurii noastre, revarsandu-si desavarsirea in clipa in care se evaporau. Mi-o inchipuiam pe Diana cu gusturile copilariei mele in vagin - mamey, guayaba, zapote, guanabana, mango... Ea stia sa se foloseasca admirabil, iar pentru mine, din acel moment, imaginabil de un produs comercial excentric, crema vaginala cu gust de fructe... In schimb, imaginatia mea ramanea neputincioasa cand era vorba despre lenjeria intima pe care o avea in dulapurile de la hotel. Nici nu incerc sa o descriu. Era de nedescris. Era o incitare, un prinos, o nebunie. Calitatea dantelelor si a matasurilor, felul in care se combinau, se deschideau si se inchideau, aratau si ascundeau, imitau si transformau, apareau si dispareau, contrastau de minune cu acea simplitata razboinica, androgina, pe care o stiam: Diana, sfanta luptatoare. Doar o privire aruncata asupra acelor sertare (fiindca ceva ma oprea sa le ating continutul, sa ma delectez cu textura lor) te lasa sa intrevezi, si sa atingi, si sa te bucuri pe dinauntru cu ceea ce se putea ascunde dincolo de astfel de frenezii. Ce miracol: o fata imbracata cu bluza si pantaloni albastri; iar sub aceasta infatisare populara, intimtiatile unei zeite. Care? "

― Carlos Fuentes , Diana: The Goddess Who Hunts Alone