46
" on n’est peut-être pas si mal en prison, me dis-je, les problèmes administratifs disparaissent, et on est également pris en charge d’un point de vue médical, le principal inconvénient est qu’on se fait constamment battre et sodomiser par les autres détenus, mais à bien réfléchir c’étaient peut-être surtout les pédophiles qui se faisaient humilier et enculer par les autres prisonniers, ou bien alors des jeunes mecs très mignons, avec un petit cul d’ange, des délinquants fragiles et mondains qui tombaient bêtement, pour un rail de coke, moi j’étais baraqué, trapu et un peu alcoolique, j’avais plutôt le profil d’un prévenu moyen en réalité. « Humiliés et enculés » c’était un bon titre, du Dostoïevski trash, d’ailleurs il me semblait que Dostoïevski avait écrit sur le monde carcéral, c’était peut-être transposable, enfin là je n’avais pas le temps de vérifier, il fallait que je prenne une décision rapidement, et ce qu’il me semblait c’est qu’un mec ayant tué sa femme pour « venger son honneur » devait bénéficier d’un certain respect des codétenus, c’est ce que me soufflait ma faible compréhension de la psychologie du milieu carcéral. "
― Michel Houellebecq , Serotonin
51
" it is terrible and strange to think about all the men and all the women who have nothing to tell, and who imagine no future fate other than to dissolve into a vague biological and technical continuum (because ashes are technical; even when they are only destined to become fertiliser you have to assess their potassium and nitrogen levels); all those people, in short, whose lives have played out without external incident, and who leave life without thinking about it, as one leaves a holiday home that was just fine, without, however, having an idea of a final destination, with just that vague intuition that it would have been preferable not to have been born – well, now I’m talking about the majority of men and women. "
― Michel Houellebecq , Serotonin
53
" ...And without having personally known that experience I have a sense that even when you plunge into true night, polar night – the one that lasts for six months in a row – the concept or the memory of the sun remains. I had entered an endless night, and yet there remained, deep within me, there remained something less than a hope, let’s say an uncertainty. One might also say that even when one has personally lost the game, when one has played one’s last card, for some people – not all, not all – the idea remains that something in heaven will pick up the hand, will arbitrarily decide to deal again, to throw the dice again, even when one has never at any moment in one’s life sensed the intervention or even the presence of any kind of deity, even when one is aware of not especially deserving the intervention of a favourable deity, and even when one realises, bearing in mind the accumulation of mistakes and errors that constitute one’s life, that one deserves it less than anyone. "
― Michel Houellebecq , Serotonin
55
" Ar fi poate necesar, acum, să ofer câteva lămuriri despre dragoste, destinate mai degrabă femeilor, pentru că femeile nu prea pricep ce înseamnă dragostea pentru bărbați, sunt mereu descumpănite de atitudinea și de comportamentul lor și ajung uneori la concluzia greșită că bărbații sunt incapabili de iubire, își dau arareori seama că până și cuvântul iubire acoperă, în cazul bărbatului și al femeii, două realități radical diferite. Pentru femeie, iubirea este o forță, o forță generatoare, tectonică, atunci când se manifestă la o femeie, iubirea este unul dintre cele mai impunătoare spectacole pe care natura ni le poate oferi, trebuie privit cu teamă, e o forță creatoare din aceeași spiță cu răsturnările climatice sau cutremurele, se află la originea unui alt ecosistem, a unui alt mediu înconjurător, a unui alt univers, prin iubire femeia întemeiază o lume nouă, niște mici făpturi răzlețe se bălăceau într-o existență nesigură și iată că femeia creează condițiile de naștere ale cuplului, ale unei entități sociale, sentimentale și genetice noi, a cărei vocație este să elimine de-a dreptul orice urmă a indivizilor dinaintea sa, această nouă entitate este de-acum perfectă în esența ei, așa cum constatase Platon, poate uneori să devină mai complexă prin intermediul familiei, dar ăsta e doar un detaliu, spre deosebire de ce gândea Schopenhauer, femeia se dedică total acestei meniri, se jertfește, se dedică trup și suflet, cum se spune, și, de altfel, pentru ea, între cele două nu există nici o diferență, diferența între trup și suflet nu e decât o chițibușăreală masculină, lipsită de urmări. De dragul acestei meniri, care nu e de fapt o menire, ci doar pura manifestare a unui instinct vital, și-ar sacrifica bucuroasă viața.
La început, bărbatul e mai reținut, admiră și respectă această dezlănțuire emoțională fără s-o înțeleagă pe deplin, i se pare ușor ciudat atâta tărăboi. Treptat, însă, se transformă, încet-încet e aspirat de vortexul de patimă și de plăcere iscat de femeie, mai precis recunoaște voința femeii, voința ei neîngrădită, pură, și înțelege că această voință, deși omagiul penetrărilor vaginale frecvente și, de preferință, cotidiene, este cerut chiar de femeie, fiindcă reprezintă condiția obișnuită a manifestării ei, este o voință în sine cu desăvârșire pozitivă, în care falusul, miez al ființei sale, își preschimbă statutul fiindcă devine în egală măsură condiție de posibilitate pentru manifestarea iubirii, bărbatul încetând complet să mai dispună de alte mijloace și, prin această ciudată întorsătură, fericirea falusului devine pentru femeie un scop în sine, un scop care nu mai îngăduie absolut nici o limitare a mijloacelor folosite. Treptat, uriașa plăcere oferită de femeie îl modifică pe bărbat, acesta începe să nutrească recunoștință și admirație, viziunea lui despre lume se transformă, într-un mod, după părerea lui, neașteptat, accede la dimensiunea kantiană a respectului, și, progresiv, ajunge să perceapă altfel lumea, viața fără femeie (ba chiar, în mod special, fără această femeie care îi oferă atâta plăcere) devine cu adevărat imposibilă, ca un soi de caricatură de viață; în această clipă, bărbatul începe realmente să iubească. Așadar, iubirea este pentru bărbat un scop, o împlinire, iar nu, ca în cazul femeii, un început, o naștere; trebuie să ținem cont de asta. "
― Michel Houellebecq , Serotonin
