1
" Nie tworzy, nie przekształca. Interpretuje. To, co było ostateczne, czyni przejściowym; to, co było nieuniknione, czyni przypadkowym. Nadaje życiu nową interpretację – uboższą, bardziej sztuczną, napiętnowaną pewną sztywnością. Nie przynosi żadnego szczęścia ani prawdziwej ulgi, jej działanie polega na czym innym: zamieniając życie w ciąg formalności, pozwala skierować człowieka na inne tory. Pozwala ludziom żyć, a przynajmniej nie umierać – przez pewien czas. "
― Michel Houellebecq , Serotonin
6
" Il existe certaines zones de la psyché humaine qui demeurent mal connues, parce qu'elles ont été peu explorées, parce que heureusement peu de gens se sont trouvés en situation d'avoir à le faire, et que ceux qui l'ont fait ont en général conservé trop peu de raison pour en produire une description acceptable. Ces zones ne peuvent guère être approchées que par l'emploi de formules paradoxales et même absurdes, dont l'expression 'espérer au-delà de toute espérance' est la seule qui me revienne réellement. Ce n'est pas similaire à la nuit, c'est bien pire ; et sans avoir personnellement connu cette expérience j'ai l'impression que même lorsqu'on plonge dans la vraie nuit, la nuit polaire, celle qui dure six mois consécutifs, demeure le concept ou le souvenir du soleil. J'étais entré dans une 'nuit sans fin', pourtant il demeurait, tout au fond de moi il demeurait quelque chose, bien moins qu'une espérance, disons une incertitude. On pourrait aussi dire que même lorsqu'on a personnellement perdu la partie, lorsqu'on a joué sa dernière carte, demeure chez certains - pas chez tous, pas chez tous - l'idée que 'quelque chose dans les cieux' va reprendre la main, va décider arbitrairement de distribuer une nouvelle donne, de relancer les dés, et cela même lorsqu'on n'a jamais ressenti, à aucun moment de sa vie, l'intervention ni même la présence d'une divinité quelconque, même lorsqu'on est conscient de ne pas particulièrement mériter l'intervention d'une divinité favorable, et même lorsqu'on se rend compte, considérant l'accumulation des erreurs et des fautes qui constitue votre vie, qu'on la mérite moins que personne. "
― Michel Houellebecq , Serotonin
19
" În general, oamenii nu știu să trăiască, nu se pun de acord cu viața, nu se simt bine cu adevărat în această viață, așa încât ticluiesc diferite proiecte, mai mult sau mai puțin ambițioase, mai mult sau mai puțin mărețe, după caz, și, de obicei, dau greș, ajungând la concluzia că ar fi fost mai bine, pur și simplu, să trăiască, dar, tot de obicei, e prea târziu pentru așa ceva. "
― Michel Houellebecq , Serotonin
20
" Nu speram nimic, eram perfect conștient că nu aveam ce să sper, analiza situației mi se părea completă și neîndoielnică. Există anumite zone ale psihicului uman care rămân puțin cunoscute, pentru că au fost precar cercetate, pentru că, din fericire, puțini oameni s-au aflat în situația de a fi obligați s-o facă, iar cei care au făcut-o nu au rămas în general cu mintea atât de întreagă încât să poată oferi o descriere satisfăcătoare. Aceste zone nu pot fi abordate decât folosind formule paradoxale sau chiar absurde, în rândul cărora expresia să speri dincolo de orice speranță e singura care-mi vine în minte. Nu seamănă cu noaptea, e mai rău; și fără să fi încercat personal această experiență, am impresia că până și atunci când te cufunzi în adevărata noapte, în noaptea polară, cea care durează șase luni, tot mai persistă conceptul de soare sau amintirea soarelui. Intrasem într-o noapte fără sfârșit, și rămăsese, cu toate astea, rămăsese în străfundul sufletului meu ceva, ceva mult mai mărunt decât o speranță, hai să-i zicem o incertitudine. S-ar putea de asemenea spune că până și atunci când ai pierdut personal partida, când ți-ai jucat ultima carte, unii - nu toți, dar unii - nutresc ideea că acolo, în ceruri, ceva va drege situația, va hotărî în mod arbitrar să mai împartă o dată cărțile, sau să arunce din nou zarurile, și asta chiar atunci când n-ai simțit niciodată, în nici o clipă a vieții, intervenția sau chiar prezența unei divinități oarecare, chiar atunci când ești conștient că nu meriți în mod deosebit amestecul unei divinități favorabile, și chiar atunci când îți dai seama, din pricina aglomerării de greșeli și de scăpări care constituie viața ta, că o meriți mai puțin decât oricine altcineva. "
― Michel Houellebecq , Serotonin
