QUOTE : Nu speram nimic, eram perfect conștient că nu aveam ce să sper, analiza situației mi se părea completă și neîndoielnică. Există anumite zone ale psihicului uman care rămân puțin cunoscute, pentru că au fost precar cercetate, pentru că, din fericire, puțini oameni s-au aflat în situația de a fi obligați s-o facă, iar cei care au făcut-o nu au rămas în general cu mintea atât de întreagă încât să poată oferi o descriere satisfăcătoare. Aceste zone nu pot fi abordate decât folosind formule paradoxale sau chiar absurde, în rândul cărora expresia să speri dincolo de orice speranță e singura care-mi vine în minte. Nu seamănă cu noaptea, e mai rău; și fără să fi încercat personal această experiență, am impresia că până și atunci când te cufunzi în adevărata noapte, în noaptea polară, cea care durează șase luni, tot mai persistă conceptul de soare sau amintirea soarelui. Intrasem într-o noapte fără sfârșit, și rămăsese, cu toate astea, rămăsese în străfundul sufletului meu ceva, ceva mult mai mărunt decât o speranță, hai să-i zicem o incertitudine. S-ar putea de asemenea spune că până și atunci când ai pierdut personal partida, când ți-ai jucat ultima carte, unii - nu toți, dar unii - nutresc ideea că acolo, în ceruri, ceva va drege situația, va hotărî în mod arbitrar să mai împartă o dată cărțile, sau să arunce din nou zarurile, și asta chiar atunci când n-ai simțit niciodată, în nici o clipă a vieții, intervenția sau chiar prezența unei divinități oarecare, chiar atunci când ești conștient că nu meriți în mod deosebit amestecul unei divinități favorabile, și chiar atunci când îți dai seama, din pricina aglomerării de greșeli și de scăpări care constituie viața ta, că o meriți mai puțin decât oricine altcineva.