7
" Nu știm niciodată în ce direcție ne duce viața, nu știm niciodată cine are să trăiască până la capătul zilei și cine are să cadă răpus, nu știm dacă ultimul adio va fi un sărut, o vorbă amară, o privire tăioasă, e de ajuns ca omul să nu fie un pic atent, să nu se uite la dreapta și să moară, și atunci e prea târziu să-ți iei înapoi vorbele acelea nefericite, prea târziu să zici iartă-mă, prea târziu să spui ce contează, ce-am vrut de fapt să spunem dar n-am putut să punem în cuvinte fiindcă am fost cruzi, obosiți sau înghițiți de rutină, fiindcă n-am avut timp, ai uitat să te uiți în dreapta, n-am să te mai văd niciodată și vorbele pe care mi le-ai spus vor continua să-mi răsune în minte în fiecare zi și în fiecare noapte, și sărutul pe care trebuia să-l primești are să mi se usuce pe buze și-are să se facă o rană care se va deschide de fiecare dată când cineva care nu ești tu are să mă sărute. "
― Jón Kalman Stefánsson , Hjarta mannsins
8
" Dar unde se termină visele, unde începe realitatea? Visele vin dinăuntru, sosesc, picătură cu picătură, din lumea pe care fiecare o purtăm în noi, vin cam strâmbe, firește, dar e ceva pe lume care să nu fie strâmb, e ceva să nu se transforme în altceva, azi te iubesc, mâine te urăsc- cel care nu se schimbă înșală pe toată lumea. "
― Jón Kalman Stefánsson , Hjarta mannsins
9
" We never know which way life will go, don’t know who will live and who will die, don’t know whether the next greeting will be a kiss, bitter words, a hurtful gaze; someone doesn’t take care, forgets to look to the right and is dead, and then it’s too late to take back harsh words, too late to say sorry, too late to say what matters, and what we wanted to say but couldn’t due to annoyance, the weariness of everyday life, time constraints, you forgot to look to the right and I’ll never see you again and the words you spoke to me will reverberate within me all my days and nights, and the kiss you should have received dries on my lips, becomes a wound that rips open every time someone else kisses me. "
― Jón Kalman Stefánsson , Hjarta mannsins
13
" La traduzione, aveva detto Gísli, è quasi impossibile definire quanto sia importante. Arricchisce e amplia l'essere umano, lo aiuta a comprendere meglio il mondo, a comprendere se stesso. Una nazione che traduce poco e attinge la sua ricchezza solo nei propri pensieri è ristretta, e se è una nazione vasta diventa addirittura un pericolo per le altre, perché tutto le è estraneo, a parte i suoi valori e le sue usanze. Le traduzioni ampliano gli orizzonti dell'uomo e, al tempo stesso, il mondo. Ti aiutano a comprendere i popoli lontani. L'uomo è meno incline all'odio, o alla paura, se comprende l'altro. La comprensione può salvare l'essere umano da se stesso. È più difficile per i generali costringerti a uccidere, se comprendi il nemico. L'odio e i pregiudizi, lascia che te lo dica, sono frutto della paura e dell'ignoranza, puoi anche segnartelo da qualche parte. "
― Jón Kalman Stefánsson , Hjarta mannsins
