81
" În imaginația lui Walter Bidlake, seratele apăreau întotdeauna ca o junglă deasă, plină de plante agățătoare. O junglă de zgomote... Oamenii erau rădăcinile arborilor, vocile lor – tulpinile, ramurile ce se clătinau, ghirlandele de liane; papagalii și maimuțele guralive îi evocau semenii lui. Arborii acestei jungle se înălțau pînă în tavan și de acolo se aplecau, ca niște manglieri. ... vegetațiile de sunete puteau aduna destulă forță pentru a străbate acoperișul subtire de sticlă ce le despărțea de întunericul de afară. ... Arborescențele sonore pline de orhidee si de papagali cu pene strălucitoare se înălțau treptat, străbăteau ceața permanentă a Londrei și ajungeau în lumina limpede a lunii, dincolo de fumul orașului. Și le închipuia plutind în lumina lunii, ultimele crenguțe firave și aeriene ale zgomotului. "
― Aldous Huxley , Point Counter Point
84
" ... Simmons apăru deodată în bibliotecă, ducînd o tavă. De o vîrstă mijlocie, avea o atitudine demnă, de om de stat, obligat să-și controleze vorbele și nervii, să nu declare niciodată ce gîndește sincer, și să respecte aparențele, atitudine cum se putea întîlni la diplomați, la membrii familiilor regale, la înalții funcționari guvernamentali și la majordomi. "
― Aldous Huxley , Point Counter Point
87
" Nu voia să simtă acea tandrețe adâncă, care echivalează cu o capitulare a voinţei, cu o anihilare a individualităţii. Voia sa fie ea însăşi, stapână pe situatie, încercand lucida toate satisfactiile pana la limita si distrandu-se fara sa-i pese; libera nu numai din punct de vedere financiar si legal, dar si sentimental - libera deci sa-l accepte sau sa-l refuze. Sa-l poata abandona oricand. Tandretea lui era, nici vorba, emotionanta, magulitoare, chiar încantatoare, dar si cam absurda, iar prin pretentiile ei nestapanite ca ea sa raspunda la fel, devenise absolut obositoare. Lucy era uneori gata sa capituleze, sa accepte prin mangaieri o parte din dragostea lui; brusc insa se smulgea de langa el, ramanand într-o izolare ironica si aroganta. Atunci Walter se trezea din visul de dragoste la realitatea pe care Lucy o numea distractie. Il trezea lumina rece a unei senzualităţi acut de lucida si premeditat batjocoritoare. "
― Aldous Huxley , Point Counter Point
89
" - Jól gondold meg - óvta Maryt házasságkötésük előtt -, szegény asszony leszel. Igazán szegény; nem olyan, mint pénztelen barátaid, akik évi ezer fontból tengődnek. Cselédségről szó sem lehet. Magad főzöl, varrsz, minden házimunka rád vár. Nem sok örömöd telik majd benne.
Mary csak nevetett. - Neked nem telik örömöd benne, legalábbis addig, míg nem tanulok meg főzni. - Mielőtt férjhez ment, tojásrántottát se készített soha.
Eléggé meglepődött, de a gyermeki Marie-Antoinette buzgalma, hogy tényleg jól főzzön, takarítson, valódi varrógépen varrjon - túlélte az első hónapok újdonságokkal teli izgalmát. Később is öröme telt a munkában.
- Soha többé nem tudnék kifogástalan úrinő lenni - mondogatta -, halálra untatna. Isten tudja, hogy van ez: a házvezetés, gyerekek gondozása néha unalmas és éppen eléggé fárasztó. De hogy az ember a lét egyszerű tényeitől távol, a hétköznapi fizikai valóságtól idegenül, szinte más bolygón éljen, hát ez még sokkal rosszabb.
Rampion osztotta a véleményét. A művészi alkotást, a gondolkozást, mint az élettől elvonatkoztatott élet mentségét elutasította. Festés és írás szüneteiben segített Marynek a házimunkában.
- A virág se fejlődik levegő nélkül, a tiszta űrben - érvelt -, televény, föld és trágya kell a növekedéséhez. Ugyanez áll a művészetre is. "
― Aldous Huxley , Point Counter Point
90
" God's not apart, not above, not outside ... At any rate, no relevant, humanly important aspect of God's above and outside. Neither is God inside, in the sense that the Protestants use the phrase - safely stowed away in the imagination, in the feelings and intellect, in the soul. He's there, of course, among other places. But he's also inside in the sense that a lump of bread's inside when you've eaten it. He's in the very body, in the blood and bowels, in the heart and skin and loins. God's the total result, spiritual and physical, of any thought or action that makes for life, of any vital relation with the world. God's a quality of actions and relations - a felt, experienced quality. At any rate, he's that for our purposes, for purposes of living. Because, of course, for purposes of knowing and speculating he may be dozens of other things as well. He may be Rock of Ages; he may be the Jehovah of the Old Testament; he may be anything you like. But what's that got to do with us as living corporeal beings? Nothing, nothing but harm, at any rate. The moment you allow speculative truth to take the place of felt instinctive truth as a guide to living, you ruin everything. "
― Aldous Huxley , Point Counter Point
