QUOTE : Știu că o să mai am obsesii. Știu că foarte probabil o să mai am și depresii. Știu că anxietatea va fi mereu acolo, gata să sară în față oricând și să încerce să preia controlul, numai pentru că e convinsă că poate. Știu că atacurile de panică vor rămâne pentru mine ca niște colegi de școală primară; ne vom mai vizita din când în când, sau ne vom întâlni pe stradă, și ne vom minuna de cât de tare ne-am schimbat cu toții și, în același timp, ceva din noi a rămas la fel și așa va fi pentru totdeauna. Știu că o să mai am insomnii, să bântui prin casă, prea înfricoșată ca să adorm, prea speriată să pierd controlul, prea terifiată că poate n-o să mă mai trezesc. Știu că poate vor mai veni zile în care nu voi reuși să ies din casă, și voi urî oamenii, și îmi va fi greu să-mi imaginez ce mai rămâne pentru mine de a doua zi încolo. Știu că mă voi mai simți defectă până în ultima fibră, și fără vindecare.