26
" Toți oamenii seamănă întru Dumnezeu, însă între ei nu se aseamănă. Deloc. Pământul este foarte diferit, la fel ca și natura. Dumnezeu a creat oamenii adaptați locurilor în care trăiesc. La fel cum un fabricant de automobile adaptează același model deșertului de nisip ori ținuturilor de gheață, muntelui ori câmpiei. Aceeași mașină creată de unul și același inginer, montată în aceeași zi, după același model, dar care nu răzbate peste tot. Tot astfel și oamenii sunt diferiți. Ceea ce i se poate cere unuia nu i se poate cere altuia. Ceea ce îi face plăcere unuia îl întristează pe altul. Ceea ce este drept pentru unul poate fi o nedreptate fără margini pentru altul. Într-o zi oamenii vor fi egali între ei, însă nu vor fi niciodată la fel, iar cântarul măsurii dreptății, bogăției, durerii și bucuriei nu va fi niciodată peste tot același. "
― Constantin Virgil Gheorghiu , Casa de la Petrodava
35
" Toți tinerii sunt așa, domniță Roxana, spuse preotul. Începând din clipa în care părăsește orbita propriei sale familii și până ce își creează la rândul lui o familie, fiecare tânăr este o stea rătăcitoare, fără traiectorie. Această existență de stea căzătoare, de rătăcire solitară și de căutare a unei traiectorii e atât de firească... Dumnezeu nu lasă niciodată însă nici stelele, nici oamenii să cadă în neant. Cu toții fac parte din marea constelație a Creatorului. Și aceasta funcționează ca și un ceas. Fiecare om, fiecare stea au aici orbita lor. Reglată dinainte. De altfel, nu e om care să nu aibă principalele instrumente ale existenței lui: bătăile inimii, circulația, destinul. Ele sunt încredințate marii centrale cerești. "
― Constantin Virgil Gheorghiu , Casa de la Petrodava
40
" Ea spunea că femeia este ca apa. Ea câștigă întotdeauna. Femeia își atinge întotdeauna scopurile, așa cum apa ajunge întotdeauna la destinația sa, la mare. Oh, mama vorbea atât de bine! Ea spunea în unul din cântecele sale că femeia este ca un râu. Dacă râul întâlnește un munte, se strânge, devine îngust și se strecoară printre stânci. Când ajunge în câmpie, se întinde și devine leneș ca oamenii pe nisipul plajei. Dacă râul nu poate înainta pe pământ, găsește căi subterane sau se transformă în nori și ploaie. Cade din cer și își continuă drumul către ocean. Uneori devine zăpadă pe vârfurile munților, grindină, rouă și nimic nu o poate împiedica să își urmeze drumul. "
― Constantin Virgil Gheorghiu , Marele exterminator si Marele Sinod Ortodox