Home > Work > Maestrul și Margareta
1 " După ce-l muștrului astfel pe Ivan, oaspetele se informă:- Profesia dumitale?- Poet, mărturisi cam în silă Ivan. Vizitatorul se întristă.- Oh! Ce ghinion pe capul meu! (...)- Nu-ți plac versurile mele? îl întrebă curios Ivan.- Nu-mi plac nici de frică.- Ce anume ai citit?- N-am citit niciun vers de-al dumitale! exclamă nervos vizitatorul.- Atunci de ce vorbești așa?- Mare lucru! Parcă n-aș fi citit alte versuri! (...) Bine. Sunt gata să le accept. Spune, sunt frumoase versurile pe care le-ai scris?- Oribile! rosti deodată sincer și neînfricat Ivan.- Să nu mai scrii! făcu rugător vizitatorul.- Promit și jur! făgădui solemn poetul. "
― , Maestrul și Margareta
2 " (Anchetatorul) s-a ridicat, i-a întins mâna lui Ivanușka, urându-i grabnică însănătoșire și exprimându-și speranța că în curând va avea din nou prilejul să-i citească versurile.- Nu, îi răspunse Ivan, n-am să mai scriu versuri. Anchetatorul schiță un zâmbet politicos și-și permise să exprime certitudinea că poetul se află într-o stare oarecum depresivă, dar că toate acestea vor trece curând...- Nu, îi răspunse din nou Ivan, ocolind privirea anchetatorului li uitându-se departe spre orizontul care se stingea. N-o să-mi treacă niciodată. Versurile pe care le-am scris erau niște versuri proaste; abia acum mi-am dat seama. "
3 " Ce-i trebuia acestei vrăjitoare, cu uitătura puțin crucișă, care în acea zi de primăvară ieșise ținând în mână un buchet de mimoze? "
4 " Să iau la palme pe vreun administrator, sau să dau afară din casă vreun unchi, sau să împușc pe cineva, sau vreun alt fleac de felul ăsta, da, e specialitatea mea directă. Dar să stau de vorbă cu o femeie îndrăgostită, mulțumesc, nu!... "
