" (Anchetatorul) s-a ridicat, i-a întins mâna lui Ivanușka, urându-i grabnică însănătoșire și exprimându-și speranța că în curând va avea din nou prilejul să-i citească versurile.
- Nu, îi răspunse Ivan, n-am să mai scriu versuri.
Anchetatorul schiță un zâmbet politicos și-și permise să exprime certitudinea că poetul se află într-o stare oarecum depresivă, dar că toate acestea vor trece curând...
- Nu, îi răspunse din nou Ivan, ocolind privirea anchetatorului li uitându-se departe spre orizontul care se stingea. N-o să-mi treacă niciodată. Versurile pe care le-am scris erau niște versuri proaste; abia acum mi-am dat seama. "
― , Maestrul și Margareta