Home > Work > Barem identitar. Prejudecăți colective, realități personale
1 " De aici incolo incepe un alt capitol. Transparenta insa e inca prezenta. Ce inveti, ca imigrant, e sa traiesti cu ea. Bucati din tine traiesc inca acolo de unde ai plecat. Niciun job, nicio relatie, nicio poezie in cafenea nu te va reumple destul cat sa fii plin. Iar asta nu e deloc rau. Mereu trebuie sa lasi loc de necunoscut, sa ai un grad de fragilitate care sa te faca real, puternic, prezent. Un cub cu un colt sfaramat, cum zicea Nichita. Dar s-a scris vreodata o poezie despre un cub perfect? Imperfectiunea, lipsa, nevoia e necesara sa te impinga mereu, singur, mai departe, in vreme ce te bucuri de necunoscut ca un copil pe-un balansoar scartaind. "
― Silvia Marinescu , Barem identitar. Prejudecăți colective, realități personale
2 " Lasati femeile sa se povesteasca, sa vorbeasca in ritmul lor despre propriile experiente, sa le cunoasteti. Veti fi surprinsi ca intre alb, negru si gri sa vedeti nuantele albastrului de Iznik, portocaliul sofranului, mozaicul uluitor al Bagdadului, verdele cedrului de Liban, movul, verdele si rosul zambetelor adolescentine de pe strazile Teheranului, albul revolutiei renuntarii la voal. Descoperiti-le poemele, romanele, picturile, nuvelele, activitatile academice uluitoare, lupta pentru a fi recunoscute ca fiind sportive, dansatoare sau pur si simplu sa le fie recunoscut dreptul de a fi trecute ca mame in certificatele de nastere ale propriilor prunci. Descoperiti-le povestile de rezistenta, si supravietuire pentru a demonstra atat: ca exista, ca gandesc, ca au propriile optiuni si vise despre vietile lor. Ca sunt. "
― , Barem identitar. Prejudecăți colective, realități personale