26
" Eram urât și demn de dispreț - o știu, o știam și atunci -, dar sub urâțenia și mizeria aceea se ascundea un suflet care voia să știe, să cunoască adevărul, să se îmbete de lumină, iar sub pălăria aceea unsuroasă și în capul ciufulit se afla un creier care voia să înțeleagă fiecare idee și, mai presus de orice, să raționeze și să viseze, o minte care începea să observe ceea ce alții nu văd și se hrănea dintr-un loc în care cei mai mulți nu găsesc decât gol și pustiu. De ce nu m-a înțeles nimeni, de ce nu mi s-a dat ce mi se cuvenea de drept? "
― Giovanni Papini , Un uomo finito
30
" Am citit o droaie de cărți, foarte multe, poate prea multe, și totuși pot să spun că n-am citit nimic. Țin minte o infinitate de nume și de titluri, mi-e capul ca o magazie de însemnări, dar cărțile pe care le cunosc într-adevăr bine pe dinăuntru și pe dinafară, în litera și spiritul lor, prin lecturi repetate și meditând asupra lor, sunt extrem de puține, și mi-e rușine de asta; cu toate că nu sunt singurul în această situație nenorocită care-și pierde timpul scriind pe nisip cuvinte pe care le va împrăștia vântul. "
― Giovanni Papini , Un uomo finito
33
" Herkesin sadece yemek yemek ve para kazanmakla,eğlenmek ve emir vermekle ilgilendiği bir dünyada ara sıra birisinin çıkıp şeylerin görünümünü tazelemesi, olağan şeylerin olağanüstülüğünü, banallikteki gizemi, çöpteki güzelliği hissettirmesi gerekir. Fikir ve gelenek kölelerinden, asalak ve yapmacık ukalalardan, eski efsaneleri anlatan vaazcılardan, ahlaki ve mistik hapishanelerin tutsaklarından, tüm eski sosyal normların ve tüm ortak noktaların inatçı papağanlarından oluşan çok geniş ve çok güçlü bir katmanın ortasında, bir gece uyandırıcısına, bir saf zeka gardiyanına, kaslı bir kazmacıya; meydan ışıklarına, yeniden kazanılmış özgürlük ağaçlarına, gelecekteki yapılara yer açmak adına yakan ve yıkan iyi niyetli bir yangıncıya gerek duyulur. "
― Giovanni Papini , Un uomo finito
34
" Cât timp așteaptă ceva din partea universului, omul e un negustor care umblă să primească, care schimbă bani și face troc, și se înfurie când dă greș, și se sinucide când nu i se dă ce e al lui, dacă polițele nu-i sunt plătite, dacă încasările sunt mai mici decât cheltuielile. Dar omul care a renunțat la orice rasplată, care lucrează pentru ceea ce e sortit pieirii știind ca totul va pieri, acela e singurul om vrednic, cu adevărat vrednic de a locui împacat in acest univers. El singur e nobil in fața samsarilor care-l înconjoară, chiar dacă aceștia au scris pe firmele pravăliilor lor numele cele mai pure, mai ideale, mai metafizice. "
― Giovanni Papini , Un uomo finito
