Home > Work > Noaptea de Sânziene
21 " Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. (…) Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească. "
― Mircea Eliade , Noaptea de Sânziene
22 " De tot ce se intampla in lume sunt si eu vinovat. Pentru ca nu sunt un om intreg, nu sunt o unitate armonioasa, sunt un ins dezaxat, fara centru. Probabil ca mai sunt si altii, zeci de milioane, ca mine. Si cum pentru societatile moderne lumea inseamna tot mai putin Cosmos si tot mai multa Istorie, iti dai seama ce repercusiuni poate avea dezechilibrul acesta interior in afara de noi. Cum am putea fi creatori in Istorie noi, cateva zeci de milioane de dezechilibrati? "
23 " Credeam că ce ai o dată, rămâne al tău până la moarte. "
24 " înainte chiar de a afla vreun răspuns satisfăcător, continuase Ştefan, şi numai prin faptul că a fost rostită „întrebarea justă" regenerează şi fertilizează; şi nu numai fiinţa omenească, ci întreg Cosmosul. Ghicesc în acest simbolism solidaritatea omului cu Firea întreagă; întreaga viaţă cosmică suferă şi se ofileşte prin nepăsarea omului faţă de problemele centrale. Uitând să ne punem întrebarea justă, pierzându-ne timpul cu futilităţi sau întrebări frivole, ne omoram nu numai pe noi, ci omoram prin moarte lentă şi sterilizare o părticică din Cosmos. "
25 " Începu să sufle un vânt rece, tăios, care învolbura ninsoarea, ridicând-o până foarte sus în văzduh. Ștefan rămăsese acolo privind în urma lor, în întuneric. O mare liniște pătrundea pe nesimțite din adâncurile ființei lui, amuțindu-l. Lor nu li se poate întâmpla nimic; sunt din munte, sunt asemenea muntelui. Oameni din alt ev. Toate vor continua să rămână așa cum sunt cum, neschimbate, netulburate; oameni, pietre, anotimpuri. Când vor muri, se vor naște alți oameni în munte, la fel ca ei; oameni cărora niciodată nu li se va întâmpla nimic. "
26 " Trăiește el, ca om, ca ființă totală - și nu se lasă trăit de țesuturile lui, de glandele lui, de automatismele lui, ca noi toți, ceștilalți... "