43
" Schimbarea nu separă doar trecutul de viitor. Chiar în cadrul prezentului, ea tinde să acționeze ca un factor distructiv al coerenței familiei. Se părea că intram într-o perioadă în care toți oamenii aveau să se asemene. Era extrem de posibil. În sânul familiei, în orice caz, divergențele sporeau în loc să scadă. Odinioară familia forma, în primul rând, un tot. De la străbunica până la strănepoți, semănam unii cu alții. Domnea în rândurile noastre ceea ce alții denumeau, și ceea ce noi înșine denumeam, cu satisfacție, cu emfază, un aer de familie. (...) De acum înainte fiecare membru al familiei părea să-și ducă existența așa cum înțelegea el. Nu ajunsesem la dezlănțuirile individualiste care ne vor marca viața după al doilea război mondial. Dar, chiar în interiorul grupului, modurile de viață începeau să se deosebească. Nu mai exista acea colectivitate, acel organism, acea totalitate care se numea familie. Exista cutare, și cutare, și un alt cutare. Numai că purtau toți același nume. "
― , Din voia Domnului
51
" Toți copiii seamănă între ei, fiindcă cerințele vieții încă nu i-au viciat, nu i-au deformat. Se află în acea stare delicioasă în care totul le este făgăduit, dar nimic nu le este dat. Lumea e în așa fel alcătuită încât tot ce ni se întâmplă - și fericirea, și puterea, și succesul, și dragostea - este dinainte compromis prin uzură și degradare. Copiii nu știu nimic despre acest reflux al vieții. Ei se află încă în pragul ei, așteaptă, își țin răsuflarea, freamătă de o mare nerăbdare pe care sunt grăbiți s-o traducă în fapte. "
― Jean d'Ormesson, , Din voia Domnului