Home > Work > Symbols of Transformation - An Analysis of the Prelude to A case of schizophrenia Volumes I and II (2 Volume Set)
1 " E greu de crezut că lumea asta bogată ar fi prea săracă spre a putea oferi unui om un obiect de iubit. Ea oferă fiecăruia un spațiu infinit. Este mai degrabă incapacitatea de a iubi care îi răpește omului posibilitățile. Lumea aceasta este goală doar pentru cel care nu înțelege cum să-și îndrepte libidoul asupra lucrurilor și a oamenilor, pentru a-i face vii și frumoși pentru el. Așadar, ceea ce ne constrânge să creăm un substitut din noi înșine nu este lipsa exterioară de obiecte, ci incapacitatea noastră de a cuprinde cu iubire un lucru înafara noastră. Sigur că situațiile grele de viață și vicisitudinile luptei pentru existență ne vor apăsa, dar niște împrejurări exterioare nefavorabile nu vor nici ele iubirea, din contră, ele ne pot impulsiona către cele mai mari eforturi. Niciodată niște greutăți reale nu vor putea forța permanent libidoul să se retragă într-o asemenea măsură, încât de acolo să rezulte, de exemplu, o nevroză. Lipsește conflictul, care este condiția oricărei nevroze. Rezistența care opune voinței nonvoința sa este singura capabilă să producă acea regresie ce poate fi punctul de pornire al unei tulburări psihogene. Rezistența față de iubire produce incapacitatea de a iubi sau o astfel de incapacitate acționează ca rezistență. "
― C.G. Jung , Symbols of Transformation - An Analysis of the Prelude to A case of schizophrenia Volumes I and II (2 Volume Set)
2 " Tot ce-i tânăr îmbătrânește odată, tot ce-i frumos se veștejește, tot ce-i cald se răcește, tot ce-i strălucitor se stinge și orice adevăr devine banal și plat. Căci toate aceste lucruri au căpătat odată formă și toate formele sunt supuse influenței timpului; ele îmbătrânesc, se îmbolnăvesc, decad - dacă nu se transformă. Ele se pot tranforma, căci scânteia nevăzută care le zămislise odinioară este capabilă să creeze la infinit, datorită forței ei eterne. Nimeni nu trebuie să tăgăduiască pericolul coborârii, dar ea poate fi făcută cu îndrăzneală. Noi nu trebuie să avem această cutezanță, dar este cert că cineva tot va îndrăzni. Cel care trebuie să coboare e bine s-o facă cu ochii deschiși. Atunci este o jertfă care frânge însăși judecata zeilor. Orice coborâre este urmată de o ascensiune. Formele pe care de dispariție sunt modelate din nou, iar un adevăr este valabil pe termen lung numai atunci când se transformă și când depune din nou mărturie în imagini noi, în limbi noi, ca un vin nou care este pus în burdufuri noi. "