Home > Work > Opere I: Din hârtiile unuia încă viu. Despre ironie, cu permanentă referire la Socrate
1 " Ceea ce îmi lipseşte de fapt e să îmi lămuresc mie însumi ce trebuie să fac, nu ce trebuie să cunosc, decât în măsura în care cunoaşterea precede în mod necesar orice act. Important e să înţeleg menirea mea, să văd ce vrea de fapt Dumnezeirea ca eu să fac; e necesar să găsesc un adevăr care e adevăr pentru mine, să aflu ideea pentru care vreau să trăiesc şi să mor. La ce mi-a folosit până acum să descopăr câte un adevăr aşa-zis obiectiv, să îmi croiesc calea prin sistemele filozofilor, putând, atunci când mi se cerea, să le trec în revistă, să demonstrez inconsecvenţele din fiecare cerc în parte, [...] la ce bun că ştiam să fac expuneri despre importanţa creştinismului, să explic o mulţime de fenomene particulare, dacă toate acestea n-aveau nicio semnificaţie mai profundă pentru mine şi viaţa mea? "
― Søren Kierkegaard , Opere I: Din hârtiile unuia încă viu. Despre ironie, cu permanentă referire la Socrate
2 " Aşa cum filozofia începe cu îndoiala, o viaţă care să poată fi numită umană începe cu ironia. "
3 " Umorul are un scepticism mult mai profund decât ironia, fiindcă în sfera lui accentul cade asupra păcatului, nu asupra finitudinii. Nu-şi găseşte liniştea doar făcându-l pe om să fie om, ci făcându-l pe om să fie Dumnezeu-om. "