Home > Work > Costandina
1 " Acum Constandina a venit pentru pământ. Vrea pământ.- Hai, vino la masă, Constandino, o îmbie pentru a doua oară tata. Ți-o fi și ție foame.Constandina se dezlipește de tata. Îi mulțumește. Se duce afară în ploaia cumplită. Face mâinile căuș. Căușul mâinilor ei se umple de apă. Își spală obrazul. Se întoarce în casă. Mama îi întinde un șervet gros, curat, din pânză de cânepă. Își șterge Contandina fața. Își șterge mâinile. Mama îi spune:- Ia loc aici. Lângă mine.- Nu-mi porți râcă?- Ba îți port. Aș minți dacă aș spune că nu-ți port, Constandino. Dar râca e una, masa alta. "
― Zaharia Stancu , Costandina
