" Dragul meu prieten, nu fi indurerat, zise Edward. N-am esuat, ci dimpotriva, am reusit. Nici nu-ti poti imagina cu cat elan contemplu viata, cat de plina mi se pare si cat de semnificativa.
Uneori (...) ai sa te gandesti la mine. Am sa-mi cladesc o casa pe insula mea de corali si am sa traiesc acolo ingrijindu-mi copacii si scotand miezul din nuci in acelasi mod stravechi pe care l-au folosit bastinasii din timpuri imemoriale. Am sa cultiv tot felul de legume in gradina mea si am sa pescuiesc.
Voi avea destula treaba sa-mi consum energia, dar nu atata incat sa ma duca la indobitocire. Voi avea carti, o voi avea pe Eva si, sper, copii; si voi avea, mai presus de toate, infinita varietate a marii si a cerului, prospetimea zorilor si frumusetea amurgurilor, bogatia magnifica a noptilor. Am sa fac o gradina din ceea ce nu demult era doar o paragina. In felul acesta voi fi creat ceva.
Anii vor trece pe nesimtite si, cand voi fi batran, sper sa privesc inapoi multumit, pentru ca am trait o viata linistita, simpla si fericita. In felul meu modest, voi fi cultivat si eu, in viata, frumosul.
Crezi ca e putin lucru sa cunosti multumirea si sa te bucuri de ea? Stim bine ca nu-i foloseste mare lucru omului daca dobandeste intreaga lume pierzandu-si sufletul.
Eu cred ca pe al meu am reusit sa-l pastrez."

Din povestirea Decaderea lui Edward Barnard, din Honolulu, de W. Somerset Maugham. "

― W. Somerset Maugham , Honolulu e altri racconti