" — Uite, Mitică, neică, adusei o bucată de pâine...
Mitică rămîne întins, nemişcat. Abia catadicseşte să răspundă:
— Nu-mi trebuie, nene Panaite, nu primesc pomană...
— O să mori, Mitică...
— Asta şi vreau...
— Nu-i păcat de tine?
— Nu-i păcat. Dacă a murit taica, vreau să mor şi eu. Nu vreau să fiu văzut muncind. Am fost băiat de cîrciumar, nu înţelegi? Cum o să mă întorc la muncă? Să slugăresc pe la unul sau pe la altul? Să mă bată în cîmp ploaia şi vîntul? Nu! Aştept să mor...
— Aşteaptă, Mitică, o să mori.
Intră şi-l caută şi-l găseşte o femeie.
— Uite, măi Mitică, ţi-am adus, maică, o sticlă de lapte şi trei ouă. Ţi-am adus, măiculiţă, o felie de mămăligă. Mănîncă, maică...
Nevasta lui Ţînţu, văduva celui mai sărac om din sat, i-a adus mîncare lui Mitică Ocî.
— Mulţumesc, dadă, nu mănînc. Vreau să mor...
— Mori, Mitică... "
― Zaharia Stancu , پابرهنهها