" Sertarele Katiușei mă făceau să mă descompun de plăcere. Adeseori mă visam gândac, doar ca să pot trăi în ele. Începeam cu cel de sus, în care mi-aș fi construit un oraș doar al meu: cu sticle colorate în loc de blocuri, pudriere crescând prin grădini, mărgele-străzi și oameni-inele. "

― Tatiana Țîbuleac , Grădina de sticlă