QUOTE : N-am fi lăsat nici o urmă. Noi eram istoria lunii. Eram istoria aerului și a apei. Ne așteptau gropi în gheață, aveam să fim de culoarea gheții și pe măsura gropilor. M-am gândit că dacă alergam până la sârmă și mă izbeam tare de ea n-aș fi simțit nimic, aș fi dormit tot astfel, vântul m-ar fi scuturat ca pe o ancoră în furtună și stofa hainei s-ar fi agățat de țepii sârmei ghimpate și, când mi-ar fi găsit trupul și l-ar fi coborât, n-ar fi reușit să culeagă de pe sârmă toate firele destrămate din haină, și sârma avea să cadă și să ruginească însă zdrențele ar fi rămas acolo, conturul meu, un semn că un bărbat a alergat cândva și s-a izbit de sârma ghimpată, și asta ar reprezenta un mic atom dintr-o lume viitoare, mai bună, amintirea unui bărbat alergând prin întuneric să-și întâmpine moartea, iar nu întinzându-se pe jos, în așteptarea zăpezii care să-l acopere.