" Dacă eşti împins să fii ochii pe ceilalţi şi să-i înveţi sau să-i mustri, te afli pe un drum greşit: acela care se osândeşte pe sine, n-are ce să le reproşeze celorlalţi. Dacă ţi se pare că eşti ,,deranjat” de oameni sau împrejurări, înseamnă că nu ţi-ai înţeles lucrarea cum se cuvine: tot ceea ce pare la prima vedere deranjant este în realitate dat ca un prilej de dobândire a îngăduirii, răbdării şi ascultării. Cel smerit nu poate fi deranjat, el poate numai deranja pe alţii. De aceea: ţine-te deoparte, ascunde-te. Intră în cămara ta închizând uşa (Matei VI, 6), chiar dacă te găseşti fără voia ta în tovărăşii zgomotoase. Dar de va deveni aceasta cu timpul prea anevoios de făcut, ieşi afară oriunde eşti singur, cere din tot sufletul tău ajutor de la Domnul şi El te va auzi.
Fii totdeauna în sinea ta ca o roată, ne sfătuieşte stareţul Ambrozie: roata se rostogoleşte cu atât mai uşor cu cât atinge pământul mai puţin. Nu mai cugeta, nu mai vorbi, nu te mai împotmoli în cele lumeşti mai mult decât este nevoie. Dar aminteşte-ţi totodată că roata ce se află cu totul în aer nu se poate rostogoli. "

― , Calea asceților: o călăuzire în viaţa duhovnicească