2
" Pentru că, uite, viaţa asta te saltă şi te coboară, te aruncă-n apă, te ia de acolo şi te târăşte în foc, şi nici n-ai timp să înţelegi. Te întrebi mai târziu - mintea îţi vine la urmă de tot, dacă-ţi vine -, dar n-are haz. Fiecare trebuie să se ardă singur, să greşească singur. Mă gândesc uneori că, dacă ar fi să se transforme şi mutra în funcţie de faptele noastre, atunci unii n-am avea dreptul să umblăm în două picioare, ci în patru, şi cât mai aproape de pământ. Şi n-am avea ochi, mai mult ca sigur, că de atâtea ori ne-am purtat de parcă nu i-am fi avut, de parcă pe umeri am fi avut o oală cu supă sau un cuier. "
― Augustin Buzura , Feţele tăcerii
4
" Nu puţine întâmplări te întorc pe dos, te obligă să te învârţi în jurul tău. Alergi încercând să prinzi ceva, o bucăţică de certitudine; mai există zile în care vezi lumea până-n adâncurile ei, şi tocmai asta te derutează, te lasă descoperit, nu poţi, orice ai face, să dai de un capăt, să ai ceva sigur. Atunci te revolţi pe propriile-ţi simţuri, te doare că eşti o fiinţă măruntă, neputincioasă, îţi doreşti să fii copac, piatră, apă, nisip, orice, dacă forţa nu-ţi este dată, iar raţiunea şi inteligenţa nu folosesc cine ştie cât sau nu le pot adapta... Până la urmă îţi cauţi un mijloc pentru a uita, a amâna! "
― Augustin Buzura , Feţele tăcerii
5
" Dacă eşti atent la ceea ce se întâmplă în jur, nu se poate să nu îţi acorzi o şansă, mai ales că nimic în viaţă nu se desfăşoară după o logică riguroasă. În definitiv, câţi dintre cei convinşi de absurditatea existenţei s-au sinucis? Luciditatea, perfectă, sau cea care ne este dată nouă, te obligă să trăieşti oricum, din umor, să vezi pur şi simplu ce se mai întâmplă, nu de alta, dar, raportată la durata materiei, existenţa ta este practic egală cu zero, nici nu trăieşti în realitate. Când eşti născut cu sentimentul timpului, când acesta te tiranizează, îţi dai seama că, de fapt, judecânt la rece, nu cunoşti viaţa şi nici n-ai timp, or, în acest caz, cum să curmi ceea ce nu cunoşti? "
― Augustin Buzura , Feţele tăcerii
14
" Cand in sfarsit, aveam ceea ce dorisem, ma asezam la masa si, la prima opinteala, mi se parea ca sunt de o solemnitate idioata, ca am intrat intr-un rol care nu mi se potrivea. Si cum era de asteptat, totul se termina cu o noua amanare. Alteori ma exaspera foamea, o foame patologica, insuportabila ce nu putea fi astamparata in niciun fel, iar cand mi se sfarseau si aceste pretexte stravezii, imi venea in ajutor insasi natura: prea cald, prea frig, foarte umed, inainte de ploaie, dupa ploaie... "
― Augustin Buzura , Raport asupra singurătăţii
20
" Istoria pășește mai ales pe morți. Arcurile de triumf au la temelie numai și numai cadavre, nenumărate și anonime, de învinși și învingători. Căci nimeni nu ține seama de cei atât de numeroși care pornesc la drum, necunoscuții care decid victoria, ci numai de cel ce sosește primul, Învingătorul. Însă chiar dacă nu vei ajunge până la capăt și te vei opri undeva pe traseu, poate la începutul unui lung drum, important este să spui ce crezi, să se înțeleagă că n-ai pornit la întâmplare să înfrunți spaima, singurătatea și moartea de care n-a scăpat nici măcar El. "
― Augustin Buzura , Requiem for Fools and Beasts
