" Cand in sfarsit, aveam ceea ce dorisem, ma asezam la masa si, la prima opinteala, mi se parea ca sunt de o solemnitate idioata, ca am intrat intr-un rol care nu mi se potrivea. Si cum era de asteptat, totul se termina cu o noua amanare. Alteori ma exaspera foamea, o foame patologica, insuportabila ce nu putea fi astamparata in niciun fel, iar cand mi se sfarseau si aceste pretexte stravezii, imi venea in ajutor insasi natura: prea cald, prea frig, foarte umed, inainte de ploaie, dupa ploaie... "

― Augustin Buzura , Raport asupra singurătăţii