128
" JEAN: Ai văzut ce va să zică băutura: nu mai eşti stăpîn pe mişcările tale, nu mai ai forţă-n mîini, eşti ameţit, năuc. Iţi sapi singur groapa, prietene, te pierzi complet.
BERENGER: Nu-mi place alcoolul cine ştie ce. Şi totuşi, dacă nu beau, nu merge. E ca şi cînd mi-ar fi frică - aşa că beau ca să-mi dispară frica.
JEAN: Frică de ce?
BERENGER: Nu prea ştiu bine de ce. Nu mă simt în largul meu în viaţă, printre oameni, şi-atunci trag cîte-un pahar. Asta mă calmează, mă face să uit.
JEAN: Uiţi de tine.
BERENGER: Sînt foarte obosit. Sînt obosit de ani şi ani de zile. Mi-e greu să-mi trag trupul pe propriile-mi picioare...
JEAN: Asta-i neurastenie alcoolică. Melancolia băutorului de vin...
BERENGER: Imi simt în fiecare secundă corpul ca şi cînd ar fi de plumb, sau mă simt ca şi cum aş căra mereu pe cineva în spate. Nu mă obişnuiesc cu mine însumi. Nu ştiu dacă eu sînt eu. Dar imediat ce beau ceva, greutatea dispare şi mă recunosc: devin eu însumi. "
― Eugène Ionesco , Rhinocéros
139
" POMPIERUL: Nu vreţi să vă spun nişte poveşti?
DOAMNA SMITH: Vai, cum să nu, sunteţi o comoară. (îl îmbrăţişează.)
DOMNUL SMITH, DOAMNA MARTIN, DOMNUL MARTIN: Da, da, poveşti, bravo, bravo! (Aplaudă.)
POMPIERUL: Interesant e că poveştile pompierilor sunt toate adevărate şi trăite.
POMPIERUL: Vorbesc despre lucruri pe care le-am trăit pe pielea mea. Realitatea şi numai realitatea. Nimic din cărţi.
DOMNUL MARTIN: Aşa e, nu în cărţi găseşti adevărul, ci în viaţă.
DOAMNA SMITH: Daţi-i drumul!
DOMNUL MARTIN: Daţi-i drumul!
DOAMNA MARTIN: Linişte, începe.
POMPIERUL tuşeşte de mai multe ori: Iertaţi-mă, dar nu vă mai uitaţi aşa la mine. Mă jenez. Ştiţi că sunt timid.
DOAMNA SMITH: Ce comoară de om! (Îl îmbrăţişează.)
POMPIERUL: Încerc totuşi să încep. Dar promiteţi-mi că nu ascultaţi.
DOAMNA MARTIN: Păi, dacă nu ascultăm, n-auzim nimic.
POMPIERUL: La asta nu m-am gândit!
DOAMNA SMITH: V-am zis eu: are suflet de copil.
DOMNUL MARTIN, DOMNUL SMITH: Vai ce copil mic şi scump! (îl îmbrăţişează.)
DOAMNA MARTIN: Curaj.
POMPIERUL: Bine. (Tuşeşte, apoi începe cu o voce tremu-rând de emoţie.) Câinele şi boul, fabulă experimentală: „într-o bună zi, alt bou l-a întrebat pe alt câine: «Tu de ce nu ţi-ai înghiţit trompa? — Pardon, i-a răspuns câinele, am crezut că-s elefant.» "
― Eugène Ionesco , La Cantatrice chauve