Valeriu Gherghel QUOTES

1 " Din cîte am observat, lumea din jur, omenirea, ca să spun vorbă mare, umanitatea (și în sens colectiv, dar și în sens distributiv) urăsc din răsputeri buna dispoziție. Nu voi pricepe niciodată de ce.... Am constatat (și constat zi de zi și clipă de clipă) că numita omenire scormonește, caută, dorește, vrea din tot sufletul și din toată inima și cu toate puterile să se simtă cît mai rău. Vrea să geamă sinistru. Să sufere. Să dispere pe culmi ca E.M. Cioran. Vorba unui hîtru: dacă nu se simte rău, nu se simte bine. "

― Valeriu Gherghel , Roata plăcerilor: de ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?

2 " Nu avem timp să citim totul de-a fir a păr, nu avem timp nici măcar să citim titlurile tuturor cărților, nu avem timp nici măcar să citim prima literă din titlurile tuturor cărților. Haosul livresc e desăvîrșit și e definitiv. "

― Valeriu Gherghel , Breviarul sceptic. Și alte eseuri despre simplitate

3 " „Mă gândesc că există, la periferia lumii, oameni umili, care n-au avut șansa să găsească vreun leac, să cerceteze bacili și gene la microscop, care n-au militat pentru pace în Agora veche și n-au participat niciodată la Marele Marș (pomenit de Milan Kundera într-un roman cunoscut) și nu pot să nu mă întreb: oare acești smeriți nu au dreptul la sens? Sensul e pentru toți sau pentru nimeni. Iată, am un prieten tânăr, a făcut un cancer, vorbește de sfârșit cu o seninătate care mă uluiește, scrie poezii emoționante, ia moartea în râs, ceea ce eu nu pot să fac. Unde e sensul și binele în viața lui? Să nu-mi răspundeți că o Instanță obscură îl pune la încercare, că suferința lui concretă de zi cu zi are sens, că e o ipostază a lui Iov. Iov nu trebuie clonat”. "

― Valeriu Gherghel

4 " Sigur, intuiţia morţii proprii (care este un
fapt tîrziu, o descoperire uimită, cum de nu
mi‑am dat seama ?) produce în minţile noastre măcar o tresărire : „Aha, peste x ani, sau peste x zile, sau peste un ceas, sau peste un minut, sau peste o secundă, sau chiar acum, nu voi mai fi, iar acest univers indiferent, care n‑a constatat niciodată prezenţa mea în cuprinsul lui, nu‑mi va constata nici absenţa. Asta este !”.
Dar, de obicei, intuiţia cu pricina nu devine o obsesie, nu cădem în nevroza aşteptării, dimpotrivă, trăim ca şi cum nu vom muri niciodată şi nu ne gîndim clipă de clipă la sfîrşit, cum cerea stăruitor acelaşi Lucius Annaeus Seneca, într‑un „exerciţiu spiritual”. "

― Valeriu Gherghel , Roata plăcerilor: de ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?

5 " În deosebire de literatorii elegiaci, de mînuitorii de adjective capitale, vreau să scriu în așa fel încît să obțin la sfîrșitul textului meu măcar un surîs. Dacă nu-mi ating țelul, dacă nu binedispun, dacă nu înseninez, mă îndoiesc de talentul meu personal. N-am primit talant. Ori n-am fost în stare să-l înmulțesc. Fac degeaba umbră pămîntului. "

― Valeriu Gherghel , Roata plăcerilor: de ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?

6 " ...gîndirea și spontaneitatea se exclud. Gîndești numai dacă refuzi primul răspuns găsit la o întrebare chiar dacă este răspunsul corect și în pofida faptului că este răspunsul corect. A gîndi înseamnă a identifica un răspuns în plus, o ipoteză suplimentară, un rest. "

― Valeriu Gherghel , Roata plăcerilor: de ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?

7 " Atenția distributivă (spre mulțimi și adunări, către omenirea în întregul ei) nu folosește la nimic. Nu-mi plac deloc pamfletarii, polemiștii, lupii moraliști, „marii mîncători de clar de lună”, ei trăiesc cu iluzia că oamenii pot deveni mai buni decît sînt (ei, lupii, fiind oricum desăvîrșiți), cu condiția să-i critici apăsat. Greșit! Nimeni n-a învățat niciodată nimic din predicile vigilenților. "

― Valeriu Gherghel , Roata plăcerilor: de ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?

8 " De gîndit, n-ai gîndit prea des dintr-un motiv foarte simplu: ai primit toate răspunsurile cu mult înainte de a-ți fi pus o singură întrebare de unul singur. Și, oricum, nici un profesor nu te-a învățat să formulezi propoziții interogative, deși în școli ai studiat erotetica, logica întrebărilor și răspunsurilor. "

― Valeriu Gherghel , Roata plăcerilor: de ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?

9 " Să cităm doar ceea ce ne face și ne ajută să gîndim. Altfel citatul nu are nici un rost. "

― Valeriu Gherghel , Roata plăcerilor: de ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?

10 " Aceasta era (și mai este) regula. Poeții au bărbi înfoiate, plete în valuri, prozatorii au chelie (de-o pildă Dostoievski, Flaubert, Musil, Saramago, Rushdie, nu știu dacă ați observat. (...)poeții sînt eficienți, prozatorii placizi. Poeții sînt lirici, prozatorii cît se poate de prozaici. Poeții sînt medievali, prozatorii burghezi. Poeții buni suferă de nevropatie anxioasă, de tuberculoză, prozatorii de reumatism, artrită, gută și hemoroizi. "

― Valeriu Gherghel , Roata plăcerilor: de ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?

11 " ...citim... mult prea rar de plăcere, ca bătrînul Montaigne pe Plutarch, ca Flaubert pe Montaigne, ca Nabokov pe Flaubert. Într-o lume tot mai agitată și sleită, în care timpul și banii nu ne mai ajung, uităm plăcerea, nesocotim principalul și ne purtăm ca asceții de odinioară, deși nu există nici un cîștig filosofic în suferință... "

― Valeriu Gherghel , Roata plăcerilor: de ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?