103
" Nenumărate, ca firele de nisip ale mării, sunt pasiunile omeneşti şi toate seamănă una cu cealaltă, şi toate, josnice şi sublime, îi sunt mai întâi supuse omului şi de-abia pe urmă devin suveranele lui teribile. Fericit cel ce şi-a ales pasiunea cea mai minunată dintre toate; pe ceas ce trece, pe minut ce trece, de zece ori mai mare creşte fericirea lui şi el pătrunde tot mai adânc şi mai adânc în raiul nesfărşit al sufletului său. Dar sunt pasiuni pe care omul nu le alege. Acestea s-au născut odată cu el, în clipa când a apărut pe lume, iar omul n-are puterea să se ferească de ele. Sunt conduse de braţul Celui de Sus şi în ele este ceva care ne cheamă mereu, care nu amuţeşte întreaga noastră viaţă. Lor le este dat să împlinească un mare destin pe pământ: fie într-o imagine posomorâtă, fie ca o apariţie luminoasă ce bucură lumea, oricum, ele sunt create pentru binele omului, pe care el nu-l cunoaşte. "
― Nikolai Gogol
104
" Nu, îşi spuse Cicikov, femeile sunt ceva... Aici, el dădu din mână a lehamite: pur şi simplu omul nu mai are ce zice! Ia încearcă să povesteşti sau să redai tot ce le trece fugar pe chip, toate şerpuirile, toate aluziile! N-ai să fii în stare să redai nimic. Numai ochii lor sunt o ţară nemărginită, în care, dacă omul intră, s-a isprăvit cu el! De-acolo nu-l mai scoţi nici cu cangea, cu nimic. Hai încearcă, de pildă, să descrii cel puţin strălucirea lor: e umedă, e catifelată, e ca zahărul. Numai unul Dumnezeu mai ştie cum poate fi această strălucire a ochilor! Şi aspră, şi molatecă, şi chiar cu totul languroasă sau, cum spun unii, plină de încântare sau fără încântare, dar, chiar mai rău ca atunci când e plină de încântare, aşa ţi se agaţă de inimă şi-ţi trece încoace şi încolo prin suflet, ca un arcuş. Nu, nici n-ai cum să găseşti cuvântul potrivit: zi-i jumătatea galantă a seminţiei omeneşti şi basta! "
― Nikolai Gogol
107
" Întreaga lui fire fusese zguduită şi se înmuiase. Doar se topeşte şi metalul, cel mai dur dintre metale, care rezistă cel mai mult la foc: când focul se înteţeşte în cuptor, când suflă foalele şi căldura de neîndurat a focului se răspândeşte până sus, atunci metalul încăpăţânat albeşte şi se transformă şi el în lichid. La fel, şi cel mai tare bărbat cedează în cuptorul nenorocirilor, când, înteţindu-se, ele, cu focul lor de neîndurat, îi ard firea împietrită. "
― Nikolai Gogol
119
" The parental eye shed no tears when the time for leave-taking came; a half-rouble in copper coins was given to the boy by way of pocket-money and for sweets, and what is more important, the following admonition:
"Mind now, Pavlusha, be diligent, don't fool or gad about, and above all please your teachers and superiors. If you please your superiors, then you will be popular and get ahead of everyone even if you lag behind in knowledge and talent. Don't be too friendly with the other boys, they will teach you no good; but if you do make friends, cultivate those who are better off and might be useful. Don't invite or treat anyone, but conduct yourself in such a way as to be treated yourself, and above all, take care of and save your pennies, that is the most reliable of all things. A comrade or friend will cheat you and be the first to put all the blame on you when in a fix, but the pennies won't betray you in any difficulty. With money you can do anything in the world."
Having admonished his son thus, the father took leave of him and trundled off home on his 'magpie'. Though from that day the son never set eyes on him more, his words and admonitions had sunk deep into his soul. "
― Nikolai Gogol , Dead Souls