4
" Câtă necrofilie e-n amintire! Câtă fascinație pentru ruină și putrefacție! Câtă scotocire de medic legist prin organe lichefiate! Gândindu-mă la mine de la diferite vârste, ca tot atâtea vieți anterioare consumate, e ca și când aș vorbi despre un șir lung, neîntrerupt de morți, un tunel de corpuri murind unul într-altul. Acum o clipă, cel care scrisese aici, reflectat de lacul întunecat al ceștii de cafea, cuvintele "murind unul într-altul" s-a prăbușit de pe taburet, pielea i-a crăpat, oasele feței i-au devenit aparente, ochii i s-au scurs mustind de un sânge negru. Peste o clipă, cel care va scrie "cel care va scrie" se va prăbuși și el peste pulberea celuilalt. Cum să pătrunzi în acest osuar? Și de ce ai face-o? Și ce mască de tifon, ce mănuși chirurgicale te-ar putea proteja de infecția emanată de amintire? "
― Mircea Cărtărescu , Orbitor. Aripa stângă
5
" Lorsque je pense à moi à des âges divers, soit à autant de vies antérieures consumées, c'est comme si je parlais d'une longue série ininterrompue de morts, d'un tunnel de corps mourant l'un dans l'autre. Il y a un instant, celui qui, reflété par la mare sombre de sa tasse de café, écrivait les mots «mourant l'un dans l'autre» est tombé de son tabouret, sa peau s'est fendue, les os de son visage sont devenus apparents, du sang noir a jailli de ses yeux crevés. Dans un instant, celui qui va écrire «celui qui va écrire» tombera à son tour dans la poussière de l'autre. Comment pénétrer dans cet ossuaire? Et pour quoi faire? Quel masque de gaze, quels gants de chirurgien pourraient protéger contre l'infection émanant du souvenir? "
― Mircea Cărtărescu , Orbitor. Aripa stângă
6
" Que somos las larvas de un ser astral nos lo demuestra nuestro tronco cerebro-espinal. Con la médula espinal a modo de raíz y los dos hemisferios cerebrales como dos cotiledones carnosos, el cerebro guarda un parecido perfecto con los primeros estados de una plantita después de brotar. La carne es la tierra donde ha sido sembrada y cuyos recursos agotará; así también el cerebro será consumido y se arrugará como una nuez para convertirse en un fruto seco, y del centro brotarán, tiernas y luminosas, las dos hojitas, las alas del alma, las alas del espíritu, que abandonarán el semillero de este mundo para, revestidas de la gloria de un cuerpo celestial, ser plantadas en una tierra nueva, bao un cielo nuevo. "
― Mircea Cărtărescu , Orbitor. Aripa stângă
8
" Resting his elbows on a wooden rail, he eagerly breathed in the cool, salty air. It took a few minutes for Fra Armando to notice how odd the southward rushing waters looked. The twilight-colored river had turned to blood. The Friar followed the dizzying rush of lenticular red cells, the size of loaves of bread, the amoeba-like gliding of the white cells, transparent enough to show their darkened nuclei, the snaking spiral worms that must have been malaria germs, the unusual fluorescence of lymph, the currents of glucose and protein. Fascinated and deathly tired, the Friar suddenly sensed that everything was alive, that everything lives, and that the universe does not at all operate like clockwork. Instead, it is a malleable architecture like the human body, a temple of skin, a basilica of scratches, a cenotaph of snot, with no right angles or durable materials, where the person creates his dreams, thoughts, and illusions, his time and his language like a cell secretes a hair or the crystal horn of a nail. And still, the least important cell in the universal body receives, through angel hormones and neural visions, the imperious commandments of God. "
― Mircea Cărtărescu , Orbitor. Aripa stângă
9
" Separated by centrifugal force, in the great turbine of Dante, or through fractional distillation in the Deisis of Byzantine icons, Inferno and Paradiso, layer of perfumed oil over layer of stinking pitch, all these in the end are all wisdom. Paradise – the wisdom of the right hand, right hemisphere, feminine, gentle and puffy, endless, still waters, illuminated in their depths by the phosphorescence of terrifying abyssal fish … Hell – wisdom of the left hand, left hemisphere, sudden paracletian fire, the mask that covers, in the crux of destruction, the soul of a dove. Good and evil, two enormous Buddhas erupting over our lives from two volcanoes over our lives, opposing and yet similar principles like magnetic poles, in the end they couple, over a footbridge of nervous fibers, to make the motionless and complicated hemispheres of the great, incomparable Brain that dreams us all. "
― Mircea Cărtărescu , Orbitor. Aripa stângă
10
" Cumplit era că, după cum mergeau vorbele, vechiul refugiu al celor asediați de rău: divinitatea, binele și viața morală, se aliase pentru întâia oară cu tenebrele, pentru a-nfășura lumea în inextricabila pânză de păianjen a nici binelui, nici răului, nici extazului, nici groazei, nici a tuturor laolaltă, nici a vidurilor, ci a Altceva, ceva inuman, nediavolesc și nedivin, de neperceput cu mintea și de neatins cu degetele. "
― Mircea Cărtărescu , Orbitor. Aripa stângă
