Home > Work > The Temptation of Innocence - Living in the Age of Entitlement
1 " Astăzi vrei totul, imedat şi simultan: dragoste nebună, dar şi siguranţă, fidelitate, dar şi deschidere faţă de lume, copilul, dar şi libertate absolută, monogamia, dar şi ameţelile libertinajului. Sunt cereri contradictorii şi infantile. (...) Cuplul bazat pe dragoste, sentimentul cel mai fiabil şi fragil cu putinţă, este condamnat la viaţă scurtă şi la criză. Libertatea sexuală este o grea povară pentru tineri. Ei trăiesc nostalgia vechiului limbaj al dragostei compus din prudenţă, înţelepciune, melancolie... . "
― Pascal Bruckner , The Temptation of Innocence - Living in the Age of Entitlement
2 " Creștinismul deja făcuse din șederea pe pământ locul de înfruntare nemiloasă între mântuire și damnare, anticamera paradisului sau a infernului (cu această clasă de recuperare postumă care este purgatoriul, de creație tardivă în istoria Bisericii). Viețile noastre de laici nu sunt mai puțin tensionate între posibilitatea de reușită și cea de eșec. Cu aceste deosebiri agravante: pentru noi totul se joacă aici, într-un scurt interval de timp; și în vreme ce religia stabilește dinainte valorile de respectat, noi ne decretăm singuri criteriile de succes sau de eșec, cu riscul de a nu le vedea recunoscute de ceilalți. Freudismul a detronat, fără îndoială, subiectul de pe piedestalul pe care îl așezase secolul al XIX-lea, a umilit mult omul, i-a luat eului prerogativele sale de monarh absolut, a deschis în domnia acestuia breșe și abisuri amețitoare. (...) La această povară se adaugă alta: concurența tuturor cu toți, consecință e egalizării condițiilor. (...) Invidia, resentimentul, gelozia și ura neputincioasă, înainte de a fi urâte cusururi ale naturii umane, sunt consecințele directe ale revoluției democratice. "
3 " (...) acest paradox al individului contemporan grijuliu până la exces cu independența sa, dar care cere, în același timp, atenție și asistență, care înțelege să îmbine dubla imagine de disident și bebeluș, să vorbească limbajul dublu al nonconformismului și al cererii insațiabile. (...) Slăbiciunea și teama sunt însă inerente libertății. Prin natura sa, individul occidental este o ființă rănită care plătește nemăsuratul orgoliu de a voi să fie el însuși cu o esențială precaritate. Și cum societățile noastre au abolit sprijinul tradiției și au relativizat credințele, ele își constrâng - ca să spunem așa - membrii să se refugieze, în caz de adversitate, în comportamente magice, în substitute facile, în plângere reînnoită. "