8
" În golful acela, oceanul retrăgându-se, lăsa în urma lui mii de şanţuri pline de apă, adânc săpate în nisip.
Crepusculul le incendia cu roşeaţa lui şi atunci pe toată întinderea apăreau ca o reţea de sânge şi de foc. S-ar fi zis că în locul acela pîmântul ar fi fost jupuit, pentru a lăsa să se vadă circulaţia lui intimă, arterele arzătoare şi teribile prin care se scurgea în el aur şi purpură incendiată. Era o clipă de înspăimântătoare grandoare care tăia scurt respiraţia.
În fund, soarele scufundându-se încet, vărsa ultimele şuvoaie de sânge. Tot aerul se întuneca brusc ca o soluţie ce devine mai concentrată, iar în albastrul lui adânc, reţeaua străluctioare căpăta fineţea şi precizia unei construcţii de oţel, întinsă până departe ca un bizar şi enorm plan metalic. "
― Max Blecher , Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată
10
" Plaja însăşi era găurită, răscolită, scobită în şanţuri, tranşee şi castele... O imensă clamoare se ridica de pe întinderea ei, amestecată cu ţipetele disperate ale negustorilor de mingi şi bomboane. Din toate colţurile, din toate cabinele se revărsau într-o scurgere nestăvilită, pâraie de hârtii mototolite, râuri pline de ziare vechi, hârtii şi cutii goale, şi iar hârtii, un ocean de murdărie lângă oceanul cu valuri. "
― Max Blecher , Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată
