Home > Work > Anonima de miercuri (Melania Lupu #4)
1 " Cei mai mulţi o socoteau doar excentrică,iar dezinformaţii îşi închipuiau că devansează moda. Nu o dată, femei în vârstă care o întâlniseră întâmplător pe stradă mărturiseau entuziasmate prietenelor: "Să ştii că iar se poarta canotierele de pai în februarie... Am văzut azi în faţă la Eva o femeie foarte bine, străină cred.Avea o borsalină olive splendidă. Am purtat una exact la fel când m-am logodit cu Petrică. Sunt vreo cincizeci de ani de atunci... Extraordinar cum se întoarce moda!... "
― Rodica Ojog-Braşoveanu , Anonima de miercuri (Melania Lupu #4)
2 " Afară, noiembrie ploua cu tristețe, aromă de tufănele și mult gri. "
3 " Ah! Plăcerea de a te întinde goală între cearșafuri proaspete și parfumate sub plapuma pufoasă din atlas bleumarin... Nimeni în stânga sau în dreapta, nimeni de care să ții seama... Iubea iarna, atmosfera de intimitate, de 'la mine', pe care o dobândește orice locuință, cât de searbădă, în luni ca noiembrie sau decembrie, băile fierbinți, prelungite, cu aromă de vanilie, căpșuni, lămâie sau brad (...) "
4 " Foarte înaltă - statură accentuată și de o suplețe excesivă - nu era frumoasă în sensul academic al noțiunii, ci extrem de interesantă. Intriga, mai ales îngrijora, fascina atmosfera particulară ce părea să o degaje și despre care îți închipuiai că trebuie să fie o reverberație palidă a climatului ei interior. Cercetându-i chipul, părea limpede că voința, hotărârile neașteptate și o senzualitate greu de stăpânit sunt componentele de bază ale personalității acestei femei. Bizară însă, până la perplex, era ținuta vestimentară arborată, căci întâlnind-o pe stradă, în peisajul Bucureștilor contemporani, pietonul simțea nevoia să se frece la ochi: o siluetă desprinsă din Vogues-urile anilor '30 străbătea Calea Victoriei ca o fantomă, iar unii se întrebau dacă nu cumva se 'filmează' pe undeva. Stârnea stupefacție mai cu seamă vara când peste rochii de mătase naturală - mixtură de panglici, godeuri și pliuri - zvârlea o pereche de vulpi argintii, sau când iarna, pe vremea cumplită umbla în escarpeni cu toc de cristal, fără fular la decolteuri adânci, en-coeur-uri despicate până aproape de centură. "
