Home > Work > Enigma Otiliei

Enigma Otiliei QUOTES

Enigma Otiliei QUOTES

1 " În capitală, lupta e mare, geniu să fii și e greu să pătrunzi. E mai bine, cum spune înțelepciunea populară, să fii capul cozii, decât coada capului. Da, decât el nu înțelegea să-și facă meseria superficial, ca orice român. Superficialitatea e o boală națională, de aceea nu progresăm. "

― George Călinescu , Enigma Otiliei

2 " Ce-ai zice dacă am cădea deodată în cer? Nu ne-am mai opri. "

― George Călinescu , Enigma Otiliei

3 " - Tu mă iubești? îl întrebă Otilia serioasă ca și când l-ar fi întrebat dacă e bolnav.
Felix mărturisi cu capul.
- Ce copil ești! Ți-am citit scrisoarea, dar am uitat, știi că sunt o zăpăcită. De ce să fugi? Ți-am spus eu că nu te iubesc?
Felix tresări deodată înfocat.
- Otilia, e adevărat? Mă iubești?
- Ei, ei, nu ți-a spus nimeni că te urăște. "

― George Călinescu , Enigma Otiliei

4 " - Înțelegi că am găsit în tine tot ce mi-a lipsit în copilărie, că iubirea mea e un lucru serios, nu cum crezi tu. Te iubesc, Otilia, nu glumi - continuă și mai exaltat Felix, săruând genunchii fetei ușor - nu vreau să cred că m-ai amăgit, că te-ai jucat numai cu mine, Vreau să fii a mea mai târziu, când vei porunci tu. Voi munci, voi răzbi în viață, dar cu tine și pentru tine. Tu te-ai jucat, Otilia, nu mă iubești cu adevărat!
- Nu, Felix, nu m-am jucat, te iubesc, dar și eu te iubesc în atâtea feluri, încât nu pot să analizez acum cât te iubesc ca frate și cât ca, cum să zic, iubită. "

― George Călinescu , Enigma Otiliei

5 " Totuși, Felix nu s-ar fi încercat niciodată să scrie. Era așa de ambițios, încât nici nu putea să-și închipiu că n-ar ajunge a fi cel dintâi dintr-o ramură de activitate. Însă își dădu seama că, în artă sau literatură, succesul e adesea o chestiune de întâmplare. "

― George Călinescu , Enigma Otiliei

6 " Dumnezeu este cauza dintâi și scopul din urmă. Prin el, noi ne explicăm tot ce întrece puterea noastră de explicație și dăm un sens vieții. "

― George Călinescu , Enigma Otiliei

7 " - Mă întrebi de ce te privesc! Sunt cuprins de un sentiment ciudat. Prezența ta aici mă face fericit, te-am așteptat cu încredere, te-am visat, dar sunt chinuit de întrebări. Dacă mi-ai spune neted că nu mă iubești, aș fi amărât cum nu poți să-ți închipui, totuși m-aș resemna, fiindcă aș socoti că tiranizez făcând prea mare paradă de tristețe. Nu știu bine ce hotărâre aș lua , oricum ți-aș păstra totdeauna devotamentul meu. Tu spui însă că mă iubești! Dar de ce nu spui asta ca mine, de ce sufletul tău nu e așa de neted ca al meu? Nu pot să-mi închipui dragostea, decât sfârșind cu căsătoria. Sunt de acord că trebuie să aștept, dar de ce nu-mi vorbești de viitor, de ce nu mă faci părtaș la proiectele tale? De ce taci, pentru Dumnezeu, de ce nu-mi spui limpede cum vezi lucrurile, de ce nu spui nimănui nimic? Nu-mi trebuie de la tine decât un cuvânt, și aștept oricât, și mă port oricum vrei tu.
- Și ce cuvânt e acela?
- Un cuvânt limpede, care să-mi dea certitudinea că mă iubești sau nu. "

― George Călinescu , Enigma Otiliei

8 " - Ia să vedem pulsul, domnișoară! Hm! slab, abia perceptibil! Anemie mare. Știu eu ce-ar trebui să faceți!
- Ce? întrebă avidă Aurica, cu mâna rămasă încă în mâna lui Weissmann.
- Amor! "

― George Călinescu , Enigma Otiliei