Home > Work > Destine pierdute (Dincolo de moarte #1)
1 " Amintirile din trecutul său deveniseră mult mai puternice acum. Se convinsese că avea să și-o scoată din minte și suflet. Căpătase toată cruzimea pe care o dorise. Jurase să o urască atât de mult pe cât o iubise, să o deteste pentru nefericirea pe care i-o oferise. Își promisese multe lucruri, dar nu reușise să le îndeplinească. Cu fiecare moment în care era vulnerabil cădea și mai mult, ceda durerii care-l mistuise din prima clipă în care o văzuse. "
― Adina Speteanu , Destine pierdute (Dincolo de moarte #1)
2 " Ce este, de fapt, normal pentru mine? Ce poate fi normal într-o lume în care nimic nu e ceea ce pare? Doar moartea mai pare să fie un lucru adevărat, pentru că viața s-a transformat într-o farsă. Dar nu pot să mor, chiar de-aș vrea, pentru că n-am curajul să fac asta. Nu pot să termin cu ceva ce nu-mi mai aparține și nu mi-a aparținut niciodată. Ce-am trăit până acum... nu era pentru mine. Era pentru cineva uman. "
3 " M-am născut cu ea. Dar nimeni nu s-a întrebat de unde o am. Mi-au spus că a fost un accident de mașină, dar acum știu că nu e adevărat. Sunt cine spune ea că sunt, așa că toate lucrurile dubioase au sens. Abia acum... "
4 " E vorba de echilibru. Poate că, uneori, și cei nevinovați trebuie să plătească pentru ca ceilalți să trăiască liberi și în siguranță. Poate că ăsta a fost păcatul nostru suprem: să fim nevinovați într-o lume plină de greșeli. "
