Home > Work > Drăculeștii
1 " Privindu-l pe cronicar, mila îmi creştea în suflet din nou, rămuroasă, deasă şi înfiorată ca un tufiş fabulos, înfigându-şi rădăcinile prin străfundurile întunecate ale amintirilor mele, prin acele straturi uitate, de omeneşti datorii, până în mâlurile lunecoase ale neputinţei şi resemnării, vârstate cu fluturii şi şerpii de lumină ai îndurării şi ruşinii. "
― , Drăculeștii
2 " Şi-a nins apoi mereu, iarnă de iarnă , un fulg, mii, stoluri de mii, întuneric alb şi imens de năluciri aparent imateriale căzând şi amestecându-se încă din plutirea lor rânduită şi iute-pieritoare cu însăşi vieţile şi gândurile oamenilor de pe acest pământ iubit şi frumos, lacom de rod şi linişte, de-nţelepciune şi-nnoire, de dăruiri şi perenitate... "
3 " ...îşi aminteşte că logofătul Filon, sfetnicul şi prietenul tatălui său Mircea, numise cândva vremea sau poate viaţa, un lanţ ... Un lanţ de încercări, ispite şi frământări, bune şi rele, ce leagă naşterea de moarte. Crugul existenţei omului... lanţ pe care-l porţi neştiutor până-ţi sună ceasul cel din urmă... "
