2
" Uite, daca-mi strang sufletul, nu se prinde nimic in el. Oricum, am ajuns departe, foarte departe. O mai fi ceva? Arborii cresc, le dau mugurii, le pica frunzele si se intreaba: o mai fi ceva? Oamenii iubesc, stau de vorba si mor. O mai fi ceva? Mortii tac. Scruteaza vesnicia si tac. Lasa iarba sa-i faca optimisti pana in toamna. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, gramada. Si tac, si tac, si tac. "
― Marin Sorescu , Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays
5
" Sunt ca un dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieșit toate minunile, și venirea pe pământ, și viața, până și moartea - dar odată ajuns aici, in mormânt, nu mai poate învia. Se dă cu capul de toți pereții, cheamă toate șiretlicurile minții și ale minunii, își face vânt în dumnezeire ca leul la circ, în aureola lui de foc. Dar cade în mijlocul flăcărilor. De atâtea ori a sărit prin foc, nu s-a gândit că o să se poticnească tocmai la înviere!
Și lumea-l așteaptă sus.
Toți cred în el, unii sunt aproape distrați de atâta credință. „Acuș-acuș or sa inflorească lespezile mormântului ca petalele unui nufăr, și mortul va învia, cum e și firesc, după atâta așteptare a omenirii. Și se va înălța la cer, dându-ne și nouă un exemplu luminos.”
Că noi, oamenii, numai atâta vrem: un exemplu de înviere. Apoi ne vom duce liniștiți pe la casele noaste să murim bine, omenește, pe la casele noastre.
Dar vrem să-l vedem mai întâi pe el.
Iar el e aici în mormânt, și nici nu mai are glas sa urle până la ei: „Oameni buni, învierea se amână. "
― Marin Sorescu , Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays
6
" Și eu, ce trebuie sa fac EU la toate acestea? Moartea mea e-n legătură cu mine.
Ce trebuie să facem noi, ceilalți? Cei mulți, dar ceilalți! După ce tu le-ai făcut pe toate singur, ce ne-a mai rămas și nouă, celor de pe fundul lucrurilor făcute? De-am putea cel puțin ploua înapoi potopul, să-l aruncăm în sus în patruzeci de zile și un miliard de nopți, depășindu-te pentru păcatele tale. Sau să-l ningem și să zburăm călare pe câte-un fulg spre stele lacome de ninsoare! Și să troienim, în hibernare, ca înainte de facere, și să-ți dăm prin gând ca niște avalanșe prin vis. Și să ne răzgândești de la început. Și nici să nu ne mai faci! Să ne lași in pace! "
― Marin Sorescu , Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays
