3
" O, frumosul și tristul Liban! Cînd mă gîndesc la anul petrecut acolo, mi se-mbată inima de bucurie, dar și sîngerează în același timp!... Ghazir... Ghazir!... Și tu, Dlepta!... Și tu Harmon!... Și tu, Malmetein!... Și voi, cedrilor cu brațe lungi, brațe de frate, ce parc-ați vrea să-mbrățișați pămîntu-ntreg!... Și voi, rodii, care vă mulțumiți cu trei pumni de mușchi grămădiți într-o crăpătură de stîncă, să îmbiați de-acolo călătorul rătăcitor cu roadele voastre zemoase!... Și tu, Mediterană, care te dai voluptoasă, dezmierdărilor zeului tău înfocat și care-ți așterni nesfîrșirea neprihănită sub ferestrele sărmanelor căsuțe libaneze, așezate una peste alta, cu fața la infinit!... Vă spun rămas bun tuturora!... N-am să vă mai văd, dar ochii mei vor păstra în veci lumina voastră blândă, fără pereche!... În amintirea mea, lumina asta-i terfelită... Viața n-a îngăduit ca bucuria să-mi fie deplină... Dar, Doamne, cînd oare ne dăruie viața o bucurie deplină? "
― Panait Istrati , Kyra Kyralina
10
" Soarta omului nu e altceva decât propria lui personalitate și ea se arată din leagăn. În zadar se spune că mediul social înrâurește și cioplește ființa omenească, el nu schimbă nimic. Acela care este sortit să conducă o băcănie va rămâne cu suflet și cu pricepere de băcan, chiar dacă se va fi născut în purpură și va fi avut dascăl pe vreun Fenelon, și chiar dacă mediul social îl împinge la cârma unui regat. Dimpotrivă, un altul care a venit pe lume pe un morman de gunoi și care a trăit numai printre haimanale poate să rămână neștiutor de carte toată viața, va fi totdeauna un gânditor și un focar de lumină, dacă tainicele cuptoare ale concepțiunii l-au făurit cu comori de gândire și cu simțăminte înalte.
Dintr-un geniu bun, mediul social nu va face niciodată un geniu rău și nici o lichea. Din omul-păpușă va putea face, după voie: un negustor de vin sau un searbăd avocat. Asupra acestei păpuși, mediul social își va putea exercita toate influențele. Față de celălalt însă, va fi neputincios. Și, astfel, nimic nu va fi schimbat, nici într-un caz, nici în altul. "
― Panait Istrati , Kyra Kyralina
12
" [...] la noi, în noaptea nunţii, femeile din familie şi chiar femei străine, năvălesc în camera de culcare a tinerilor soţi, câteva ore după ce s-au culcat, gonindu-i în altă odaie şi răscolind patul pentru a găsi mărturia netăgăduită a fecioriei miresei, pe care o duc câteodată în triumf pentru a o arăta musafirilor, care petrec în odaia de alături. Mi s-a întâmplat să văd şi mai mult decât asta: am văzut acest steag dus în vârful unei prăjini pe şoseaua de la Petroiu la Cazasu, înconjurat de o ceată de femei turbate, care hăuiau în jurul dezgustătorului trofeu. Întovărăşite de un ţigan care scârţâia din diblă, ele mergeau, în zorii zilei de luni, ducând “rachiu roşu” fericitei mame şi nefericitei mirese. "
― Panait Istrati , Kyra Kyralina
15
" Bir adamın hayatı ne anlatılır, ne de yazılır. Dünyayı sevmiş ve gezmiş olan bir adamın hayatı hikaye edilmeye daha az elverişlidir. Fakat bu adam içli biri olunca, dünyayı dolaşarak saadet ve sefaletin bütün derecelerini tanımış olunca, o zaman, hayatının canlı bir tasvirini vermeye çalışmak, adeta imkansızdır. Evvela onun için imkansız; sonra da, onu dinleyecek olanlar için.
Kudretli, velveleli, aynı zamanda, maceracı bir ruha sahip bir adamın hayatının cazibesi, yani, alaka verici tarafları mutlaka bu hayatın bariz hadiselerinde değildir. Ekseriya güzellik teferruattadır. Fakat teferruatı kim dinler? Kim ondan zevk alır? Hele kim anlar? "
― Panait Istrati , Kyra Kyralina
