1
" Bucuria unui gand frumos nu inseamnă nimic pe langă bucuria de a-i
da expresie - o expresie permanentă. De fapt, e aproape imposibil să te
infranezi de a da expresie unui gand frumos. Noi nu suntem decat instrumentele
unei forţe care ne depăşeşte. Suntem creatori prin ingăduinţă, prin graţie.
Nimeni nu creează de unul singur, de la sine putere şi prin propriile lui
puteri. Artistul este un instrument care inregistrează ceva deja existent, ceva ce aparţine intregii omenirii şi, dacă e un artist, se simte obligat să il redea omenirii. A păstra pentru tine ideile tale frumoase ar insemna să fii ca un virtuoz care stă in orchestră cu mainile la piept.
Eram indrăgostit de dragoste. Să iubeşti!
Să le dăruieşti in intregime, să te prosternezi in faţa imaginii divine, să
mori o mie de morţi imaginare, să anihilezi orice urmă a eului tău, să
regăseşti intregul univers intrupat şi sanctificat in imaginea vie a altuia!
De aci incolo incepe jocul. In orice direcţie te-ai intoarce, te pomeneşti intr-o sală a oglinzilor, alergi ca un nebun căutand o ieşire, doar ca să constaţi că eşti inconjurat de imagini distorsionate ale propriului tău dulce eu.
A fi in stare să te dăruieşti in intregime, fără nicio reţinere, e cea mai mare bucurie pe care ţi-o poale ingădui viaţa. Iubirea adevărată incepe de la acest punct de disoluţie. Viaţa personală se intemeiază pe dependenţă, pe dependenţa reciprocă. Societatea e un agregat de persoane interdependente. Există şi o altă viaţă mai bogată dincolo de palisada societăţii, dincolo de viaţa personală, dar n-o poţi cunoaşte şi nu poţi accede la ea pană n-ai străbătut mai intai inălţimile şi depresiunile junglei personale. "
― Henry Miller , Sexus 1
