Home > Work > The Crime of Olga Arbyelina
1 " Men can be pitiless towards a woman whose body has eluded them, particularly if this is thanks to their own cowardice. "
― Andreï Makine , The Crime of Olga Arbyelina
2 " ...she studies to be equal in a world that is no longer surprised at anything "
3 " Tilting her head back, she plunged in among the stars for a long time. A silent, unflagging wind descended from these nocturnal depths. . . . The shadow of the wood, the dark reflection of the water, the dim fields on the opposite bank. The sky from which spilled the powerful and constant wind. All this lived, breathed, and seemed to see her, to be focusing some kind of infinite gaze upon her. A gaze that understood everything but did not judge. It was there, facing her, about her, within her. Everything was said by this immense wordless, motionless presence. . . . The wind was still blowing from the summit of the sky, from its dark reaches scarcely marked with the buoys of stars. She was responding to the eyes staring at her, impassive eyes, but whose absolute compassion she sensed. . . . "
4 " Celălalt este alcătuit din întrebări pe care nu îndrăznești să i le pui...Iată una dintre întrebările de nerostit: ce crezi despre mine? Și totuși, ne petrecem timpul presupunând cum ne văd ceilalți, imaginându-ne pe noi înșine trăind în mintea lor. "
5 " ... lumea este totuna cu răul, un rău mereu mai viclean decăt poate bănui omul, iar binele este una din vicleniile lui. "
6 " Eu credeam că înțelepciunea constă în izgonirea acestui delir pe care ceilalți nu-l observă. Și se dovedește că este exact invers. Înțelept e cel care știe să rămână oarecum orb. Care nu-și sfâșie inima urmărind cu înverșunare toată nebunia cotidiană. Care acceptă liniștitoarea falsitate a cuvintelor: război, criminali, triumful justiției, tânărul chitarist nevinovat care a uitat trecutul... "
