" În același timp, din privirea ei lucidă și tăioasă, care mătura orice urmă de lirism, înțelegeam că Ileana Sachelarie nu era un om care să poată fi prostit. Îți crea, cu bunăștiință, iluzia că putea fi prostită, uneori poate că-și crea chiar ei iluzia asta - fiindcă, la un moment dat, lipsa oricărei iluzii începe să te obosească, dar, de fapt, pe un fond de bunătate adevărată, logică, acest dușman de moarte al euforiei, țâșnea din ființa ei: un recif într-o mare liniștită și netedă ca o farfurie de supă. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației