" Până în ziua de azi nu l-a iertat că nu i-a părut rău nici de ea și nici de dragostea lor, și nici de despărțirea plină de cruzime pe care o impusese amândurora, pentru că și dacă ar fi fost absolut necesară din punctul lui de vedere, ar fi trebuit să se simtă îndoliat alături de ea și să n-o lase așa, singură cu verdictul pe care i-l pronunțase, singură fără nici un rost și fără nici o țintă în viață, fără nici o speranță, după ce-și pierduse încrederea în oameni și tinerețea, o pierdere care, pentru ea, era la fel de mare ca pierderea mamei pentru el, o pierdere de pe urma căreia și-a revenit foarte greu "

― Zeruya Shalev